Anca Maria Vladoi
Incheiem seria de medalioane dedicate femeilor care ne fac vinul de zi cu zi cu Anca Maria Vladoi. Primele nume le stiti, probabil, de pe etichetele unor vinuri provocatoare (de ganduri si intrebari, normal!), iar despre familia Vladoi, poate stiti sau nu ca se gasesc la a patra generatie (cel putin) de creatori de vin, cu radacinile in Dragasani si cu un scop bine definit din a repune zona Murfatlarului pe harta regiunilor producatoare de vin de mare calitate.
Care a fost momentul in care ati realizat ca destinul personal este legat de vin?
Cred ca ma pot aventura sa spun ca a vinul a fost dintotdeauna in genele mele. M-am nascut, am crescut si am trait in podgorie si alaturi de vin si nu cred ca am vrut vreodata altceva. Vine din familie – tata, bunicul si strabunicul au facut vin. Strabunicul era din Dragasani, a fondat localitatea Siminoc din Murfatlar impreuna cu alte familii din Dragasani, au adus vie de acolo si au plantat-o aici in perioada interbelica. De atunci, suntem legati de vie.
Eu am avut un moment in care am vrut sa incerc altceva, la sfarsitul liceului voiam sa merg si la Horticultura, la indrumarea tatalui meu, si la Marketing, pentru propria mea placere. Am facut doar un semestru de Marketing, apoi am terminat Horticultura la Constanta si un master la USAMV, in Bucuresti. Marketing am invatat apoi, direct din piata, imi aduc aminte ca la inceput eram mandri ca suntem din Murfatlar – si suntem inca, dar a fost nevoie de timp, de munca, de aparitia altor producatori, inclusiv M1, pentru a face aceasta denumire din nou atractiva pentru iubitorii de vin de calitate.
Ce stil de vin preferati, la modul general?
Gusturile evolueaza si se schimba tot timpul. Cand am facut cunostinta cu vinul, preferam vinuri proaspete, explozive, in stil de Lume Noua. Acum prefer ceva mai clasic, mai complex, de savurat, un vin care sa fie un partener de discutie. Printre favorite se numara Chardonnay-ul baricat, dar care sa isi pastreze caracteristicile de soi, iar lemnul sa adauge exact ce si cat are nevoie…
Care a fost pairingul perfect, memorabil, in care fiecare lucru s-a asezat la locul sau?
Cred ca o dupa-amiaza spre seara de toamna, cu toata familia, acasa. Am avut paste cu creveti in unt, cu un Chardonnay baricat, cum spuneam… Nu stiu cat de perfecta a fost asocierea, pe moment asa s-a simtit, dar pairing-ul a fost, de fapt, cu bucuria de a fi impreuna, cu ziua, soarele, temperatura… Toate impreuna au creat un moment perfect.
Cum alegeti diverse vinuri (branduri sau stiluri de vin) in functie de anumite momente – de sezon, de aniversare, de dicutii calduroase sau amicale, de cine sofisticate sau de zi cu zi?
Cumva, cred ca mi-am ales demult vinurile. Vinul depinde foarte mult de moment, daca ai o stare proasta, nu te bucura nici cel mai bun vin. Mai mult, acelasi vin poate fi – si este – diferit de la o zi la alta, de la o ora la alta. Eu imi doresc un pic de relaxare, un pahar de vin cu o mancare buna, de preferinta nu un vin sau un soi usor, ci mai degraba ceva mai greu de inteles, mai profund, un Riesling sau un Chardonnay, eventual.
Dar fiecare zi are specificul ei. Sunt perioade lungi in care gust zilnic, in virtutea meseriei, Sauvignon blanc. Sunt campaniile, in care trebuie sa gust toate vinurile. Sau sunt zile in care se simte nevoia de un vin rosu, mai ales daca mancarea o cere.
Cata putere de decizie au femeile in piata vinului din Romania?
Tocmai mi-am incheiat vizita la Vicii si Delicii, la Timisoara, si pot sa spun ca se vede deja cu ochiul liber ca femeile au ceva de spus. Barbatii care fac vin judeca avand in minte aceasta separare, fac vinuri “pentru ei”, iar vinurile “pentru femei” trebuie sa fie mai proaspete, mai aromate. Femeile nu opereaza cu acest concept.
Mai mult, ma bucur sa vad ca tot mai multe femei participa la targuri, la degustari, ca a crescut mult interesul femeilor fata de vin. Asta inseamna ca vor avea o putere de decizie tot mai mare – asta in ceea ce priveste publicul, consumatorul final. In industrie, in interiorul ei, trebuie stiut ca e o meserie grea, e adevarat. Probabil din acest motiv se si mira atat de multi oameni cand aud ca exista femei oenolog, femei in podgorie, in productie.
Dar ma bucur ca am constatat un lucru – cad aud ca un vin este facut de o femeie, oamenii sunt mai interesati, si barbatii, si femeile. Poate ii impinge curiozitatea, poate stiu deja la ce sa se astepte din partea unui oenolog barbat… Probabil pentru ca nu stii la ce sa te astepti de la un vin facut de o femeie. La Timisoara, vedeta noastra a fost un Cabernet Sauvignon vinificat in alb, deci si componenta de surpriza, de noutate, conteaza la fel de mult.
Ce stiu femeile despre vin si nu stiu (inca) barbatii?
Poate ca stiu mai bine masura. Stiu sa bea un pahar de vin simplu, nu sprit, si sa se bucure de el, fara sa simta nevoia sa termine sticla sau sa le demonstreze prietenilor cate sticle pot sa bea intr-o seara. Dincolo de excese, simt ca, intr-un fel, barbatii beau din obisnuinta, iar femeile pentru placere.
Incheiem, temporar, luna martie, cu o reverenta catre toate femeile care fac lumea vinului mai frumoasa sau mai interesanta. Fie vorba despre management sau despre vanzari, oenologie, viticultura, laborator, contabilitate, logistica – femeile sunt pretutindeni si au un cuvant de spus. Ba chiar lucruri de tinut minte, deseori – asa ca veti putea citi in curand o sinteze a lucrurilor pe care le-am inteles noi din relatia femeilor cu vinul.
Pana atunci, cititi si despre:
