’Pivnitele Birauas’ – giuvaierul Podgoriei, cu cele 3 ha de vie din „Dambul Ghiorocului”, acolo unde se face jonctiunea imaginara intre doua areale viticole, un fel de yin si yang al vinurilor, au reusit sa concentreze toata istoria Podgoriei Minis – Maderat.
Sursa foto: Mirela Heizer
Cele mai frumoase proiecte se nasc din amintiri
La inceputul anilor 2000, domnul Birauas, din nostalgia copilariei sale pe meleaguri ardelene, a facut o investitie pentru suflet, cumparand sediul Fermei 5, a fostei Intreprinderi Agricole de Stat Baratca si plantatia de Cabernet Sauvignon care inconjura expozitional cladirile adminstrative. Mai toate fermele fostei I.A.S. aveau in jurul sediilor niscaiva vie plantata, dar aici randurile de vie inconjoara totul ca un cuib.
Crama, reconstruita pe temelia dormitoarelor destinate muncitorilor sezonieri care veneau la lucru la Ferma 5, respecta fluxul tehnologic si a avut inca de la inceput cele mai moderne dotari. Pe cand in podgorie se mai pastra vinul in cisterne uriase din polstif, la ‘Pivnitele Birauas’ exista cisterna din inox cu plutitor, pentru ca vinul sa nu fie tinut niciodata pe gol.
Acolo am vazut in premiera pentru podgorie, prima masina de imbuteliat doar 12 sticle, toata sala de imbuteliere faiantata si cu podeaua vopsita cu o substanta impermeabila, ca pentru bazinele de inot, usor de curatat si de igienizat.
Sursa foto: Mirela Heizer
In cladirea mare era pe vremuri un mic birou,, atelierul mecanic si magazia cu unelte si diferite obiecte de inventar. Magazia, care era cea mai mare incapere, a fost transformata in sala de degustare. Decorata cu mult bun gust de catre doamna Birauas, in stil nemtesc rural, incaperea a devenit prin ea insasi un mic muzeu.
Sunt adunate acolo obiecte de uz casnic si viticol din zona, cu o vechime apreciabila, foarte frumos reconditionate sau pastrate intacte, dupa cum a cerut artefactul. Pianina, inca functionala, dateaza din secolul trecut si la fiecare eveniment isi face simtita prezenta, sub mainile vreunui pasionat sau amator.
Colna mica, o casuta care pastreaza tipicul arhitectural ardelenesc, probabil construita pe la 1840-1850, a fost adusa si plantata acolo, ca si cum era a locului, familia Birauas rejuvenand-o si transformand-o in casuta paznicului.
Viticultorul este Supusul Naturii
Nu in mod gratuit am comparat plantatia cu un cuib, fiindca intr-un an, am fost invitata sa iau parte la recoltatul strugurilor (sambata). Intalnirea era la ora 13, pentru ca muncitorii recoltau struguri la alti proprietari, urmau sa aiba pauza de masa, se odihneau putin si apoi veneau cu forte proaspete si in cateva ore recoltau rapid cele 2,20 Ha, cu un Cabernet Sauvignon plantat prin anii ‘70.
La ora 11:30, am primit telefon de la domnul Birauas, in care, aproape suspinand, mi-a spus ca in jumatate de ora, un stol de grauri i-au mancat pana la ultimul bob, toti strugurii. Toti strugurii! Nu stiu daca, dupa ce s-a incheiat convorbirea, el a oftat de necaz, dar eu, desi nu investisem acolo decat respect, admiratie si o frumoasa prietenie, am plans.
Atacul atat de agresiv al graurilor din ultimii 10 ani este una dintre realitatile schimbarilor climatice si al actiunii omului asupra geneticii plantelor cultivate. In goana noastra dupa profit, am creat sau selectionat soiuri de cires tarzii, struguri foarte timpurii si foarte tarzii, oferindu-le ca la „all inclusive”, hrana permanenta.
Graurii (Sturnus vulgaris), numiti popular ciresarii, rezidenti in vestul si sudul Europei si in sud-vestul Asiei, nu mai pleaca in cautare de hrana, drum pe care il faceau destul de departe. Cu toate ca peninsula Iberica si Africa de Nord constituie cele mai bune teritorii pentru reproducere, efectivele de grauri se disipau la cate o astfel de migratie.
Graurii raman in zona temperat-continentala, chiar si peste iarna, fiindca au ce sa manance. Si nu se tem de nimic, fiind deosebit de inteligenti si vorace. Acum putem vedea si noi stolurile acelea imense, dansand pe cer in fenomenul numit murmuratie.
De cativa ani exista posibilitatea acoperirii plantatiilor de pomi sau vie cu plasa antigrindina sau anti-pasari, exista sisteme de alungare sau derutare a pasarilor.
Locul isi alege omul de care doreste sa fie sfintit
Plantatia din „Dambul Ghiorocului”, asa cum numesc localnicii zona unde se afla ‘Pivnitele Birauas’, a fost autorizata sa furnizeze struguri pentru obtinerea de vinuri cu Denumirea de Origine Controlata Minis (D.O.P. Minis) inca de la prima recolta produsa sub marca noului proprietar. Granita intre cele doua areale ale Podgoriei Minis-Maderat, era ultimul bastion de productie a vinurilor rosii.
Dealurile abrupte care incep de la Lipova, culminand cu cele scheletoase de la Baratca, trecand prin Minis si ajungand pana la Ghioroc, erau renumite acum 40 – 50 de ani, pentru strugurii negri, ce erau baza celor mai bune vinuri rosii ale Podgoriei Minis-Maderat.
De cealalta parte, centrul viticol Maderat, care incepe de la Cuvin si se intinde pana la Luguzau, Silindia si Satu Mic, cu dealuri line si sol ceva mai profund, a fost acoperit, inca dinainte de 1989, cu soiuri albe de mare productie: Mustoasa de Maderat, Feteasca regala, Riesling italian si Muscat Ottonel.
Primele vinuri certificate sub marca ‘Pivnitele Birauas’ au fost din recolta 2003, un Cabernet Sauvignon din vie batrana, care si-a dovedit potentialul in timp, in colectii private existand inca sticle din acel vin, chiar daca, intre cele 60.000 de butelii din hrube, nu se mai gasesc decat extrem de putine.
Odata cu programele de reconversie-restructurare a plantatiilor viticole, plantatia (desi neajunsa la finalul ciclului oficial de viata – era sub 40 de ani!) a fost inlocuita cu o clona de Cabernet Sauvignon, mult mai productiva si ceva mai rezistenta la seceta. Abia in ultimii ani productia a inceput sa arate corelatia pozitiva cu terroir-ul, fiindca da, la ‘Pivnitele Birauas’ inca de la inceput s-au facut vinuri de terroir.
Chiar si achizitia strugurilor de Pinot noir, din vecini, unde pe parcursul anului au urmarit indeaproape tehnologia, ca sa aiba garantia nivelului de calitate autoimpus, a pastrat linia unor vinuri de crama-boutique, editie limitata, dar foarte speciala.
Sursa foto: Mirela Heizer
In 2009 se replanteaza 2,02 ha, pe acelasi amplasament, astfel ca in 2013 apare prima recolta (4800 kg/ ha), din via tanara de Cabernet Sauvignon. Cum in primii ani de la intrarea pe rod, via nu va dirija niciodata intreg potentialul sau catre struguri, cand ea este concentrata mai ales pe cresterea vegetativa, vinurile obtinute au fost nastrusnice, greu de controlat si de rotunjit.
Din 2019 ’Pivnitele Birauas’ au un nou proprietar, un specialist cu studii de enologie la Viena, care a primit odata cu crama si via, dreptul de a folosi in continuare brandul, dovada increderii in profesionalismul si capacitatea sa de a duce mai departe traditia deja reinviata. Iar povestea merge mai departe si cine stie cine o va insoti in calatorie…
