Cei care nu l-au cunoscut pe Vasile Ghimpu ar trebui sa stie dintr-un capat ca este nu doar un somelier si un gentleman, ci si un mare gurmand. Mare de tot, fara gluma, lungit bine spre 1,90 m si sarit de chintal, de cand se potcoveau puricii cu noua ocale. Cand nu se plimba prin tara, organizand degustari cu ‘Prince Matei’ si ‘Caii de la Letea’, prin tigaile si cuptoarele sale se intampla lucruri memorabile, spre bucuria celor care se nimeresc prin bucataria lui.
Targ de boieri, fara targuiala
Ca om de cuvant ce se afla, cu prima ocazie in care calendarele noastre au avut de impartit o fereastra – cam cu sase saptamani intarziere fata de momentul cand prietenii de la Sarica Niculitel ne trimisesera cateva sticle de ‘Free Zante’, versiunea de Aligote – suna Vasile din piata Obor si, fara buna ziua, fara lua-te-ar afurisitul, direct si percutant (v-am zis ca e gentleman) zice: “Au momite. Iau?”. Drept pentru care, ca sa nu raman mai prejos, am raspuns direct: “La 18.30 intru pe usa ta”. In deplina armonie, el a luat, eu am intrat, fiecare dupa cum a promis…
A momi vine de la momite sau invers?
Normal, pe funduletul de lemn se scurgeau momitele oparite, feliate si gata de panetat. Ca sa ramana lucrurile clare, fac precizarea ca momitele nu sunt fudulii (altfel cunoscute drept testicule), desi si acelea au o apetenta deosebita pentru vinuri albe seci. Momitele sunt niste glande din zona gatului sau a pieptului, care apar la masculii tineri si se resorb mai tarziu.
Viciosi pana la maduva oaselor
Bun, aveam momite dar, pentru ca v-am zis ca bucataria lui Vasile e sursa de surprize, pe alt platouas se intindeau vreo opt bucati de colesterol pur, 100%, perfect pentru cei care nu spera sa traiasca la batranete prea multi ani pe banii statului. Adica bucati de oase din care zambea o maduva galbena, ca cel mai mai fericit soare desenat de un copil in vacanta la ‘mec’.
Cu cat mai simplu, cu atat mai gustos
Stiu, ati obosit, vreti reteta. N-am! Feliile scurse de momite se paneteaza cat mai fin si se perpelesc un pic in tigaie, oasele se pun la cuptor jumatate de ora si gata. Atat. Sau, daca aveti ambitii de master chef, ca Vasile, incropiti rapid un mojo verde, un sos cu patrunjel, menta, ansoa, un strop infim de usturoi, ulei de floarea soarelui si capere, care scoate in evidenta si notele discret vegetale ale Aligote-ului Free Zante.
Momitele tolanite un pic prin sos, ca niste nachos prin salsa, iar maduvioarele chiar un pic amestecate cu mojo verde, ca sa se lipeasca mai bine de painea prajita. Toate calde, frizzante-le rece, sa bubuie sinapsele de ciuda ca nu stiu cand se vor mai intoarce la un festin atat de simplu, dar bun!
