Atunci cand se intalnesc forta, talentul si curajul, se nasc povesti care schimba universul vinului romanesc. Domeniile Averesti este producatorul care a investit cel mai mult in Busuioaca de Bohotin si in Zghihara de Husi.
Cei care traiesc de suficienta vreme in lumea vinului, au o perceptie deosebita a timpului. Ei stiu ca o investitie se intinde pe cativa ani, uneori chiar foarte multi, iar rezultatele vin tarziu, foarte tarziu, uneori nici macar in timpul vietii celui care a pus bazele podgoriei. Nu exista scurtaturi.
Sa obtii consacrarea unei podgorii pe propria sa piata dureaza aproape un deceniu – trebuie sa ai rezultate bune in fiecare an, astfel incat cel caruia i-a placut vinul tau sa revina la tine. Pentru a consacra o regiune pe piata globala este nevoie de decenii de munca. Iar pentru a-i dobandi recunoasterea – poate un secol, poate mai multe.
O crama tanara ce are deja o istorie in spate
Sunt putine crame in Romania care sa fi urmat acest traseu, iar Domeniile Averesti este una dintre ele. Desi a intrat in atentia publicului abia in ultimii ani, bazele actualei crame au fost puse repede dupa 1989, prin divizarea si privatizarea fostului I.A.S.Husi. Apoi, in 2005, a fost cumparata societatea din Averesti, peste care plutea umbra falimentului. Terenul a fost achizitionat treptat de actualul proprietar, in 2010 acesta incepand replantarea, iar ulterior investitiile in vinificatie.
În 2020, celor 650 de hectare exploatate li s-au adaugat alte 100 de hectare din podgoria Husi, unde a fost achizitionat si fostul combinat de vinificatie, iar capacitatea de productie a Domeniilor Averesti a ajuns la 8 milioane de litri, propulsand-o in top 10 al celor mai mari crame din Romania.
Pare enorm, dar oricine a gustat vinurile de aici stie ca nu au gustul standardizat de „vin industrial”. Orice crama va va spune o poveste despre grija, atentie la detalii, dragoste si pasiune – si, aproape intotdeauna, chiar este o poveste adevarata.
Istoria se face cu oameni care pun si suflet in ceea ce fac
Dincolo de poveste, explicatia pentru inalta calitate a vinurilor de Averesti are un nume, un chip si (multa) personalitate: Claudiu Cretu, oenolog si director de productie, omul care stie cum sa stapaneasca fiecare vas de fermentare, astfel incat, la final, sa obtina cel mai bun vin pe care acea recolta o permite. Si face bine ceea ce face, drept dovada stand nenumaratele medalii de aur internationale (la concursuri importante, precum Mondial du Bruxelles, Mundus Vini, International Rose Championship sau Berliner Wine Trophy) sau cele trei titluri consecutive de cel mai bun rose aromat, la Concursul National de Vinuri Rose.
Evident, talentul oenologului conteaza, insa tot ce s-a construit pana la momentul in care Claudiu a avut strugurii pe care sa-i vinifice este la fel de important. Iar aici meritul ii revine proprietarului, Constantin Dulute, un om care si-a petrecut intreaga viata in agronomie, invatand sa asculte pamantul si care a mizat pe vinul romanesc, considerand, asa cum a declarat in multe interviuri, ca viticultura este varful agriculturii.
Si nu doar vinul romanesc a avut de castigat din aceasta decizie ci, mai ales, soiurile locale, unele aproape uitate sau altele compromise de producatori obsedati de goana dupa profit. Au renascut aici Zghihara si Busuioaca de Bohotin, amintindu-le enofililor de spiritul ludic al vinului si de puterea lui de a crea momente de neuitat.
Evident, cand o investitie este menita sa fie recuperata in multi ani – se spune ca podgoria si livada de maslini se planteaza pentru nepoti – era de asteptat ca Domeniile Averesti sa devina o adevarata afacere de familie.
Crina Dulute Florea, fiica lui Constantin, a inceput sa studieze marketingul din liceu, a continuat in facultate (la ASE) si s-a perfectionat in Portugalia. Apoi, numelui sau i s-a adaugat particula „Florea”, iar familia a crescut si acasa, si la firma, prin alaturarea sotului, Rares Florea, care a adus afacerii, experienta de vanzari (inclusiv on line) capatata in mediu corporatist. Iar acum, cei doi cresc deja urmatoarea generatie. Dar asta este deja alta poveste…
