Domeniile Averești sunt primul producător care a avut încredere în proiectul Wines of Romania, iar după mai bine de 3 ani, acest parteneriat s-a transformat într-o relație specială, de suflet, în care ne bucurăm împreună de succesele fiecăruia. Cum ar fi cele trei titluri de excelență câștigate săptămâna aceasta la USA Wine Ratings 2025: medalie de aur și 93 de puncte, Wine of the Year Romania 2025 și Best of the Year by Packaging – dar acestea sunt doar câteva…
Personal, îi cunoșteam pe Crina Duluțe și pe Rareș Florea, cei pe care îi vedeți mai des în public, de mulți ani. Pe fondatorul Domeniilor, Constantin Duluțe, îl văzusem doar ocazional, la târguri și festivaluri de vin. Le apreciez vinurile de ceva vreme și mă bucur ca un copil de fiecare surpriză pe care o mai aduc pe piață (Busuioaca vinificată în alb e delicioasă!). Dar, spre rușinea mea, nu ajunsesem niciodată la cramă.
Așa că, subsemnatul ca pasager fără carnet într-o mașină închirată și condusă de Marinela Ardelean, cu o Andreea (omul nostru de vibe pozitiv și snack-uri sănătoase) plină de vervă, pe bancheta din spate – echipa Wines of Romania s-a hotărât să viziteze crama repede, înainte să înceapă recolta. Și nimic nu mă pregătise pentru ce aveam să descopăr. Mai jos, cronica unei vizite care mă face să spun că nimeni n-ar trebui să scrie vreodată despre vinuri și producători fără să le vadă mai întâi crama.
Cuvintele magice la Averești: Tehnologie și Tradiție
În cadrul podcastului Wines of Romania în care au fost invitați Crina și Constantin Duluțe, există un moment în care Crina Duluțe povestește că la Averești au fost plantate soiuri locale nu doar pentru a le avea consemnate, ci pentru a face performanță și pentru a dovedi lumii calitatea lor.
Iar Constantin Duluțe adaugă, discret, „iar eu am adus tehnologia care să facă acest lucru posibil”. Dacă nu ați fost niciodată la Averești, ați sărit, cu siguranță, peste acest amănunt. Adevărul este că Domeniile Averești sunt, din acest punct de vedere, un unicat în România.
Pariul pe soiurile locale și, în general, pe soiuri autohtone, nu vine doar din dorința de a face ceva diferit față de ceilalți, ci mai ales din respect față de loc și de istoria sa.
O reverență nu doar în fața fondatorilor, Ștefan Negruzzi și Rene Faure, ci a tuturor generațiilor de dinainte, care au consacrat soiuri, plantații și o relație profundă între oameni și vin – astăzi tradusă în efortul de aliniere la cele mai noi tehnologii, fără a renunța la gustul istoriei.
Domeniile Averești - un gigant pitoresc și romantic
Drumul spre Averești nu e foarte ușor, dar este lin și spectaculos. Multă sălbăticie, păduri, peisaje memorabile la fiecare curbă a drumului. Iar la capăt, la marginea localității, un gigant, fără nici o exagerare. O platformă cu zeci de vase de fermentare și stocare de 15 metri înălțime și 100.000 de litri capacitate, printre care nu ai cum să nu te simți stingher.
Te cațeri până sus, le vezi de deasupra, apoi intri în camera în care se naște vinul, adică la prese, de acolo treci printr-o cameră în care se află „creierul” cramei, un panou de comandă care controlează absolut tot, iar de acolo ieși pe platforma unde vin la descărcat benele cu struguri din vie. Până și pentru acestea există semafoare care să semnalizeze când pot fi descărcate.
De la marginea terasei se vede, dincolo de gardul combinatului, o capelă mică, înconjurată de câteva zeci de cruci. Acolo se odihnește Rene Faure, oenologul care a pus bazele primelor plantații moderne de viță-de-vie la Averești, pe domeniul boierului Ștefan Negruzzi.
Cu siguranță ar fi mândru de ce se întâmplă astăzi acolo. Un pic mai departe, mai ascuns vederii, se ascunde fostul conac al boierului, aflat astăzi în ultima etapă a renovării, pe cale să-și deschidă ușile pentru oaspeți.
Tehnologie din viitor la Domeniile Averești
De la sfârșitul anilor 90, în România a început o campanie de retehnologizare a cramelor care a ajuns, cu ajutorul programelor europene, la toți producătorii importanți. Au dispărut vasele de plastic, bazinele vechi de ciment, podelele de ciment și pereții plini de mucegaiuri și s-au impus rășinile epoxidice, vasele de inox, circuitele de răcire și cele de recuperare ale dioxidului de carbon. Poți, la propriu, să „mănânci de pe jos” – la majoritatea cramelor, curățenia este „de farmacie”.
La Averești, lucrurile au început să se miște un pic mai târziu, din 2010, dar de aici provine, de fapt, un mare avantaj: tehnologia adoptată a fost deja din a doua generație. Ba chiar mai avansată, în unele locuri. Sau încă neadoptată nicăieri în altă parte, ceea ce o face cumva, „din viitor”.
De la cules la cramă
Știți, probabil, că cei mai mulți producători de vin preferă să culeagă strugurii dimneața, pe răcoare, sau chiar noaptea, pentru a le conserva cât mai bine aromele. Aici, culesul nu doar că se petrece dimineața, dar boabele de struguri (deja desciorchinați de combinele de cules) sunt protejate de o pătură de gheață carbonică. Nu, nu pentru a le răci, deși și acesta este un avantaj, ci pentru că astfel se formează un strat de dioxid de carbon care previne oxidarea.
Cu doar 20 de ani în urmă, se considera că recoltarea mecanică este net inferioară culesului manual și că se folosește, în general, pentru vinuri mai accesibile. Evoluțiile tehnologice au inversat astăzi raportul – nu doar că mașinile recoltează mai repede și mai bine decât oamenii, dar impuritățile sunt aproape dispărute. Iar ce ajunge, totuși, la cramă, vreun bob necorespunzător sau vreo urmă de frunză, este imediat eliminat de pe masa de sortare ultraperformantă.
Lupta cu amăreala
Oricât de neutru / inert / nereactiv este inoxul, care a înlocuit și vechiul teasc de lemn pentru presare, se pare că simplul contact cu mustul conduce la apariția unor polifenoli, o clasă de substanțe responsabile pentru senzația de amăreală a vinului. Și aici există inovații de ultimă oră: înainte de a primi strugurii, interiorul presei este acoperit de un film de proteină vegetală, ceea ce previne întâlnirea mustului cu inoxul.
Apoi, traseul mustului către vasele de fermentare este calculat astfel încât să aibă cât mai puține schimbări de direcție, coturile fiind locul unde mustul „lovește” cel mai tare în conductele de inox. Totul, în numele unui vin cât mai curat, cât mai aromat, cu un gust cât mai fidel locului în care s-a născut.
Scump, rar și eficient
Dr. Ing. Claudiu Crețu, directorul de producție care ne plimbă și ne explică toate aceste amănunte lasă să se înțeleagă că în fiecare colț al cramei există doar cea mai avansată tehnologie disponibilă în prezent pe piață. De la caracterul gravitațional la vasele alese pentru fermentare și stocare, totul a fost gândit pentru vin de calitate maximă.
Cel mai mândru pare să fie, însă, de filtrele-presă pentru burbă, unul dintre secretele cramei. Sunt scumpe, 150.000 de euro bucata, dar concentrează aromele și ajută enorm la obținerea de vinuri foarte expresive.
Nici vasele nu au fost alese întâmplător. Da, este nevoie de capacitate mare pentru a gestiona 650 de hectare, dar și înălțimea, și capacitatea de 100.000 de litri au de-a face mai degrabă cu filosofia de producție.
La asemenea înălțime, bine răcite, aceste vase rețin mult mai bine dioxidul de carbon, care nu doar protejează vinul, ci îi păstrează perfect prospețimea. Dacă te uiți atent, vezi că fiecare vas are și un motor propriu – este cel care asigură batonajul, procesul în care drojdiile fine sunt amestecate cu vinul, o interacțiune care îl „rotunjește” și îi conferă complexitate.
Sauvignon Blanc din Averești, în toate colțurile lumii
Să ai un volum consistent dintr-un vin de calitate este și unul dintre cele mai importante argumente atunci când vine vorba despre export, mai ales în contextul medaliilor obținute la concursuri internaționale.
„Degeaba ai 5.000 sau 10.000 de litri dintr-un vin medaliat cu aur la un concurs. Nu poate convinge nici un retailer să investească într-o etichetă nouă. Când ai 100.000 de litri, poți discuta altfel cu o rețea mare”, explică Rareș Florea, country manager al companiei.
Drept dovadă, după ce au obținut singura medalie de aur pentru Sauvignon blanc, în 2022, la Amsterdam – un vin care „a luat fața” în fața competiției din Australia, Noua Zeelandă, SUA sau Chile – Domeniile Averești au găsit imediat canalul prin care să exporte, ajungând în toate magazinele CostCo din lume (SUA, Spania, Japonia etc.), precum și în magazinele Aldi și Target din SUA, performanță încă neegalată de vreun alt producător din România.
Ceva ce părea un vis în urmă cu 20 de ani – vin bun în volume mari era, la acea vreme, o contradicție în termeni – a devenit realitate datorită tehnologiei. Și continuă să devină realitate an după an, recoltă după recoltă.
Averești, independență energetică și sustenabilitate
De pe pasarelele metalice de la 15 metri înălțime, care permit accesul la vasele de fermentare și stocare, un amănunt atrage atenția – toate acoperișurile din cadrul complexului sunt acoperite de panouri solare. Ceva absolut normal, când te gândești că toate aceste vase consumă energie, în primul rând pentru a păstra vinul rece.
Mai ales că răcirea este luată cu adevărat în serios aici: un circuit separat de răcire se ocupă doar de manșoanele de la gurile de vizitare superioare, acolo unde bate soarele și există un mic risc de încălzire superficială a vinului.
Deși tancurile de inox sunt bine izolate, cu pierderi minime, consumul este consistent, de 1.500 MW pe an. E nevoie de un grup electric de 500 kW, la care se adaugă și un generator de aceeași putere, care să intervină dacă este nevoie.
Deja, puterea instalată pentru panouri solare este de 400 de kW, iar Claudiu Crețu ne indică o pantă sălbăticită din vecinătatea cramei: „Acolo urmează să facem și un mic parc fotovoltaic, care să ne asigure independența energetică. Energie verde, sustenabilitate, facem tot ne stă în puteri”.
Coborând, mai descoperim o surpriză. Sub sala în care stau presele se află un loc mare și, deocamdată gol. Mai jos sunt hrubele, astăzi în curs de renovare. „Aici vin camioanele să încarce, tot gravitațional, tescovina, după ce strugurii au fost presați. De aici pleacă înapoi în vie, unde devine îngrășământ natural pentru sol. Tot sustenabilitate, circularitate…”, spune Claudiu Crețu.
Degustare? Normal! De istorie…
Înapoi, printre tancuri, admirăm un Sauvignon blanc 2024, o Busuioacă sec din 2023, o Fetească neagră… Și continuăm degustarea într-o anexă, cu spumante, cu Zghihară…
E inutil să punem aici notele de degustare. Vinurile sunt curate, strălucitoare, vesele, te îmbie să te relaxezi, să trăiești clipa, să te bucuri de viață.
Doar cineva familiarizat, măcar un pic, cu sufletul de moldovean poate surprinde legătura adâncă dintre aceste gusturi și aceste locuri.
Este locul unde s-au născut și au renăscut Busuioaca și Zghihara. Și tot pe aici își are rădăcinile și Feteasca noastră neagră. E multă istorie în urmă, unii zic că până spre cultura Cucuteni, iar noi n-avem motiv să nu-i credem. Mai ales cu un pahar de vin în mână, când lucrurile devin, parcă, mai clare, când toată acea istorie se concentrează în câteva arome, mai puternice sau mai delicate, vorbind despre o lume pe care încercăm cu toții să o facem mai bună, mai frumoasă, mai… sustenabilă, nu?
Trebuie să mergi la Averești, ca să înțelegi locul
La Averești, lucrurile se fac solid, pentru viitor, iar acest lucru se simte, se vede și se înțelege. Doar că trebuie să vezi cu ochii tăi. Știam deja: vinul are întotdeauna alt gust la cramă, iar acest lucru este valabil pentru orice cramă.
Aici ai șansa să afli ce gust au Busuioaca și Zghihara la ele acasă. În aerul lor, între oamenii lor. Încearcă și vei descoperi că tot ce ai învățat acasă, din sticla cumpărată din magazin, este important, dar incomplet. Fără aerul, soarele și oamenii din locul nașterii sale, fiecare vin își pierde o fărâmă mică din suflet.
Așa că într-o zi, cu programare prealabilă, sari în mașină și rupe-ți câteva ore pentru a descoperi o comoară ascunsă. Noi am fost și garantăm că merită efortul!
