Paharele din sticla, au devenit din ce in ce mai specializate si mai sofisticate, dupa ce au castigat teren in fata celor din argint sau alte metale maleabile sau dupa ce au inlocuit canile din ceramica in casele celor mai bogati.
De unde forma initiala a cupei de sampanie?
Cupa de șampanie apare pentru prima data in tabloul „Le Déjeuner d’Huîtres” al lui Jean-François de Troy (1734), care infatiseaza un festin dupa vanatoare.[1]
In mai toate povestile este prezenta asemanarea cu un san frumos de femeie. Si nu orice femeie, ci ori Elena din Troia (ceea ce este imposibil, fiindca pe atunci erau prea ocupati cu calcaiul lui Ahile), ori Maria Antoaneta, regina Frantei, sotia lui Ludovic al XIV-lea (ceea ce e destul de neverosimil, fiindca nu erau prea multe persoane care sa fi vazut sanii reginei), ori Madame de Pompadour, femeia care, ca amanta oficiala regelui Louis al XV-lea, a avut aproape toate prerogativele unui prim-ministru si a fost imortalizata in diferite ipostaze in picturi si sculpturi, etalandu-si bustul. Ar fi credibil ca Marchiza de Pompadour sa fi permis imortalizarea modelului unei parti anatomice intr-un pahar, fiindca ar fi afirmat ca: „Sampania e singura bautura care pasteaza intacta frumusetea unei femei si dupa ce o euforizeaza” [1]
Ca in cazul tuturor miturilor, cupa de sampanie in forma de san are partea ei de iteratii moderne. Jackie Kennedy a fost fotografiata la Stork Club, in Manhattan, sorbind dintr-o astfel de cupa la aniversarea a 39 de ani a lui John F. Kennedy, în 1956. Marilyn Monroe sau Sophia Loren au fost, de asemenea, imortalizate imbiband piscoturi in cupa de sampanie. Mai aproape de noi in timp, Kate Moss si Claudia Schiffer au pus si ele amprenta originala a sanilor pe forma cate unei cupe de sampanie.
Pe la mijlocul anilor ’50 isi face loc printre cupe, paharul zvelt, aproape cilindric, numit ’flute’ (flaut), care permitea o etalare a bulelor pe inaltime si bucura ochiul mai mult timp. Adeptii lui sustin ca este cel mai potrivit pahar pentru vinurile efervescente. [2] Dar aceasta forma nu permite etalarea aromelor subtile ale vinului spumant si face din degustarea lui o experienta mai mult vizuala, numai buna de folosit la receptiile cu multe persoane sau in industria ospitalitatii. Daca adaugam si faptul ca pe o tava de servire pot incapea mai multe pahare inguste decat cupe, avem si imaginea de alegere practica a acestui tip de pahar. In plus, fiind fabricat din sticla, era usor de spalat mecanic, spre deosebire de cupe, care erau din cristal si obligatoriu trebuiau spalate manual si apoi sterse si lustruite.
Mai tarziu, forma paharului tip ’flute’ a devenit ceva mai generoasa la baza si usor curbat-inchisa catre varf, pentru a reduce suprafata de pierdere a efervescentei si a pastra aromele in interior. [3] A fost migratia catre forma de lalea sau ’tulip’, foarte mult folosita in zilele noastre. In aceste pahare exista tendinta de a turna mai mult vin decat in cele inalte, cilindrice, pentru a vedea mai bine perlarea. Turnarea trebuie sa se faca pana la nivelul cel mai larg al paharului tip lalea, pentru ca aromele sa aiba loc sa se etaleze nasului, cand apropiem paharul sa savuram licoarea zglobie.
Lupta intre formele paharelor pentru vinuri efervescente este departe de a se fi terminat. Inca se mai folosesc cupele, pentru a face spectaculoasele piramide in care se toarna de sus in jos adevarate fantani de spumant (unde cea mai mare parte din bule dispare in neant!), la petreceri sofisticate. Chiar si turnat direct in aceste cupe, vinul efervescent isi pierde rapid bulele, fiindca suprafata de iesire a gazului este foarte mare.
Cunoscatorii folosesc paharul de vin alb, care este mult mai generos in dezvaluirea perlarii, iar pasionatii chiar paharul creat special pentru Pinot noir, cand gusta Champagne Rosé sau un spumant Blanc de noir de la „casa lui”.
La fabrica din Kufstein, producatorul de sticla austriac ’Riedel’ a introdus un nou pahar de sampanie, in forma de lacrima, cu un bol mai generos, care se ingusteaza spre varf, dar lasa loc nasului sa adulmece aromele degajate odata cu efervescenta. In interior, pe fundul acestor pahare se pot vedea excrescente sau crestaturi minuscule, care fac perlarea sa fie mult mai indelungata si fina.
Prosecco intr-un pahar de sampanie?
Prosecco este vinul spumant italian, produs din strugurii soiului Glera, la care a doua fermentatie se face in acrotofor. Prosecco a trait mult timp in umbra celebrei sale verisoare, mai scumpa sampanie, fiind servit in acelasi tip de pahar, flute. Ca sa-i dea locul potrivit la masa si sa dezlege blestemul de a fi mereu in umbra sampaniei, iubitorii de vin efervescent au inceput sa foloseasca pentru Prosecco paharul lalea, pentru a etala generozitatea produsului si calitatile sale aromatice si perlante.
Cum savuram vinul efervescent?
Pentru a savura o bautura trebuie rabdare. Niciodata nu sorbim pur si simplu, indata ce vinul spumant a fost turnat. Daca ne repezim sa bem indata ce ni s-a pus vinul in pahar, spuma sau bulele sunt inca scanteietoare, iar noi simtim doar miros de dioxid de carbon. Trebuie sa lasam vinul sa se ’aseze’, sa ne bucuram de perlare, sa ciocnim paharul, sa schimbam ’politeturi’ si abia apoi, sa adulmecam aromele si sa ne bucuram de prima sorbitura. Aromele si complexitatea ne vor da mai multa satisfactie decat nasul anterior, care ar fi fost plin de gaz si inexpresiv.
Alegerea ne apartine, indiferent in care dintre cele trei tipuri de pahare ne vom bucura de un vin efervescent, proaspat si rece, dar intotdeauna placerea momentului de socializare exuberanta sau desfatare egoista va fi inestimabila.
Surse:
[1] https://food52.com/blog/12220-from-cup-to-coupe-a-history-of-our-favorite-champagne-glass
[2] https://www.businessinsider.com/the-best-glass-to-drink-champagne-from-is-not-a-flute-2018-2
