Aurel Rotarescu a fost si este, de aproape trei decenii, un membru esential al echipei de profesionisti care a schimbat reperele industriei vinului romanesc, din postura de oenolog al Cramei SERVE. Alaturi de Guy si Mihaela Tyrel de Poix, Aurel Rotarescu a fost autorul mai multor premiere nationale. In 1994, SERVE devenea primul producator privat de vinuri din Romania. Un an mai tarziu, pe portile cramei ieseau primul roze sec romanesc, iar dupa inca trei ani, in 1998, si primul Cuvee romanesc – Cuvee Charlotte. In 1999, SERVE realiza prima asociere de soiuri autohtone si internationale. Nu putem sa nu mentionam si premiile recente: cu doi ani in urma, Wine Enthusiast aprecia cu 90 de puncte vinul Guy de Poix 2015, iar in 2021, Feteasca neagra Guy de Poix 2016 a fost notata cu 90 de puncte in publicatiile de profil Wine Advocate si Wine Enthusiast – Feteasca neagra fiind soiul ce l-a determinat pe contele francez Tyrel de Poix sa inceapa afacerea cu vin in Dealu Mare, in 1994. Sunt realizari la care putini profesionisti autohtoni pot spera, si tot atatea motive de a purta un dialog cu oenologul de cursa lunga al Cramei SERVE.
Va amintiti la ce varsta ati baut primul pahar de vin? Ce soi era? A avut vreo influenta acel moment in ceea ce priveste hotararea de a deveni oenolog?
Primul pahar cu vin, de fapt primele picaturi, le-am savurat alaturi de bunicul meu din partea mamei, care era un pasionat consumator de vinuri bune. Bine, asta se intampla cand aveam in jur de 14-15 ani, iar vinurile bune erau cele din gama „premiat“ care se gaseau „pe sub mana“, la sticla de 750 ml, si ce am gustat eu era un vin de Stefanesti-Arges, nu mai stiu ce soi. Bunicul il lauda si pentru mine era ceva special, mai tarziu faceam deosebirea intre vinurile de casa obtinute din HPD si cel imbuteliat in sticla si ma dadeam cunoscator printre prieteni. Nu as putea spune ca acest fapt a fost determinant in alegerea facuta ulterior; am intrat la „Horti”, erau 20 de candidati pe un loc, atunci speram sa lucrez intr-o ferma de pomi. In anul trei am inceput sa observ mai bine cultura vitei de vie si vinul si apoi am facut „proiectul”, un fel de master, la IAS Tohani, foarte aproape de Ceptura.
Va simtiti dator cuiva pentru felul in care ati deprins meseria de oenolog? Ce diferente exista intre formarea unui oenolog in anii ’80 si incercarea unui tanar de a deveni oenolog in anul 2022?
Pot sa spun ca datorez cariera de oenolog profesorilor de la I.A.N.B., domnul Pomohaci si domnul Namolosanu, apoi primului meu director, domnul Bahrim; a urmat, in timp, domnul Guy, de la care am inceput sa invat altfel de vinificatie si alaturi de care, zi de zi, am evoluat pana la stadiul de acum. Insa de invatat am invatat de la majoritatea oamenilor cu care m-am intalnit, mai mult sau mai putin.
In anii ’90, am inceput sa lucrez imediat dupa revolutie, inca se lucra pe sistemul „litri-grade”, mai putin conta calitatea, oricum vinul se vindea, exista o cerere mare pe piata interna, consumatorii veneau la crama sa cumpere si se statea la coada. Sa fi oenolog insemna sa te ocupi mult de gestiune, de problemele logistice din crama, iti ramanea putin timp sa fi atent la calitate si nu prea aveai multe parghii, tehnologia din crama era din anii ’70, indreptata spre cantitate. Mai mult, informatia de care dispuneai in ’90 era mult limitata fata de ce e acum.
Astazi, un oenolog are acces nelimitat la informatie, poate participa la targuri si expozitii, unde poate compara si vedea foarte multe lucruri, suntem „updatati” la nivel mondial in lumea vinului, avem studii, produse, tehnologii. Foarte important este ca toata lumea vrea calitate si toate cramele investesc continuu in asta, ai cu ce pune in practica ideile. Marea provocare a oenologului de astazi e sa puna in valoare cat mai bine potentialul local, sa dea identitate vinurilor sale.
Care e cel mai vechi vin pe care l-ati degustat, in general, si in ce context?
Cel mai vechi vin gustat a fost un vin de Anjou, avea in jur de 100 de ani, un vin alb, dulce, alcoolizat, l-am gustat in Franta, cu prietenii de acolo.
Care a fost vinul cel mai greu de realizat in cariera dumneavoastra? Din ce motiv?
Pot spune ca cel mai greu a fost, din punct de vedere emotional mai ales, cand am facut Guy de Poix recolta 2011, era primul vin „omagiu“, Guy ne parasise de putin timp si aveam o mare presiune sa nu-l dezamagesc.
Pentru cei care au patruns recent in lumea vinului, dar si pentru fanii Cuvee Charlotte, va rog sa rememorati colaborarea cu contele Guy de Poix pentru realizarea, in primii ani, a acestui vin.
Cuvee Charlotte a aparut ca idee in 1998, lucram pe atunci in colaborare cu fostul IAS Dyonisos. Lucram impreuna circa 600 hectare de vie, din care noi, SERVE, puteam selecta ce era mai bun. In toamna lui 1998 am cumparat primele baricuri pe care le-am pus intr-un beci si in ele am pus ce aveam mai bun, Feteasca neagra, Cabernet si Merlot. Le-am urmarit evolutia cu mare interes si, la final, am ales cateva, din care am facut primul asamblaj de Charlotte. Nu a fost usor, provocarea a venit de la sticle, dopuri, lucruri de calitate greu de gasit in acel timp, dar a aparut pe piata – si a fost foarte apreciat de consumatori – primul cuvee, cuvee Charlotte. Numele a fost ales de Guy, Charlotte fiind fica cea mare a dansului.
Am continuat sa facem asta in anii ce au urmat, incurajati si de succesul din piata, am crescut cantitatea pe masura ce recoltele ne-au permis, au fost si ani in care nu am avut Charlotte din cauza calitatii strugurilor.
Nu am avut niciodata o reteta pentru acest cuvee, cum de altfel nu avem nici pentru celelalte; in fiecare an incercam sa punem impreuna ce e mai bun pentru a obtine ceva mai bun decat fiecare vin in parte, vinurile sunt vinificate si maturate separat. Apoi se fac tatonari de asamblare laborioase si, cand suntem convinsi ca e ceea ce trebuie, abia atunci facem asamblajul si il punem in sticla, unde asteapta pana ajunge la calitatea dorita.
Care considerati ca sunt cele mai importante realizari din cariera dumneavoastra de oenolog?
Consider o mare realizare ca am reusit sa raman enologul cramei SERVE mai mult de 28 de ani si astfel am participat activ la tot ce a fost si este frumos in aceasta crama, am reusit sa cunosc totul pornind din vie si terminand cu vanzarea vinului si, astfel, amprenta mea e acolo.
Am reusit sa il determin pe fiul meu sa imi urmeze in cariera si sunt mandru de asta.
In 2018, la RoVinHud Timisoara, ati fost distins cu titlul Vinificatorul Anului. Ce a insemnat acest premiu si ce inseamna, in general, un vin premiat pentru oenologul Aurel Rotarescu? Si sa nu uitam ca SERVE Le Rouge & SERVE Le Blanc au fost medaliate recent cu argint la Concours Mondial de Bruxelles.
Premiul obtinut la RoVinHud a insemnat foarte mult pentru mine, mai ales ca a venit din partea colegilor de breasla si intr-un moment personal special, a fost un fel de recunoastere a intregii activitati profesionale. In timp, cu vinurile SERVE am obtinut multe medalii, bineinteles ca fiecare ma bucura, e o confirmare ca munca imi este apreciata, ca suntem pe drumul cel bun. Ce poate fi mai frumos?
Care sunt cele mai mari provocari, pentru un oenolog, in Romania anului 2022, in actualul context economic extrem de dificil?
In contextul actual, un oenolog trebuie sa fie foarte atent la calitate, la ce se cere in piata si sa adapteze produsele la cerere respectand stilul cramei. Trebuie sa fie la curent cu tendintele din lumea vinul in contextul schimbarilor climatice.
Imi imaginez ca pentru un oenolog vinurile sunt ca si copiii sai, deci ar fi foarte greu, daca nu chiar imposibil, sa faca o departajare afectiva intre acestea. Totusi, aveti un vin produs la SERVE de care va simtiti mai aproape?
Asa cum spuneti, toate vinurile imi sunt aproape. Unele dispar mai repede, cele roze, de exemplu, care sunt mai efemere; altele le mai pot inca vedea dupa 20 de ani. Fiecare vin are ceva aparte, ma simt mandru de vinul roze, apreciat si care se vinde pana in toamna viitoare, dar si de cuvee Charlotte, vin care e in piata dupa 6-7 ani de la momentul producerii; cred ca fiecare spune ceva, transmite catre consumator pasiunea si munca noastra. Sentimental, cum spuneam si mai sus, cuvee Guy de Poix este vinul la care tin foarte mult.
Va multumesc!
