Iubitorii de vin cu vechime, cei care au trait anii cu licori nedigerabile, stiau ca, pentru ca vinul romanesc sa aiba vreodata sanse, este nevoie in primul rand de o generatie de oenologi care sa inteleaga ce inseamna vinul de calitate, dupa prea multe decenii dedicate integral cantitatii. Astazi putem spune ca noua viata a vinului romanesc este insuflata de o generatie noua, cu mult talent, cu pasiune, suflet si minte. Unul dintre cei care schimba lucrurile – si face sa para usor – este Darius Pripon, oenologul Cramei Jelna, unul dintre primii promotori ai vinurilor fermentate cu drojdii salbatice.
Interviu cu Darius Pripon
Wines of Romania: Ca s-o luam de la inceput… Ce ai studiat, unde, ce profesor sau mentor ti-a schimbat viata si a pus-o pe calea vinului?
Darius Pripon: Cred ca povestea incepe un pic inainte, cu niste rataciri si cautari anterioare. Am petrecut un pic de timp la Academia de Informatii, pana sa-mi dau seama ca nu e pentru mine. Am decis sa ma descopar cu adevarat inainte sa imi decid viitorul, si am plecat la manastire. Intai la Rohia, apoi la Nicula. Si am realizat cam ce imi doresc, desi era un pic neclar, dar era in alta parte.
Cand am ajuns acasa, tatal meu a deschis o sticla de vin speciala, el fiind pasionat si cunoscator, si am impartit un pahar. Iar acel pahar a inceput sa vorbeasca cu mine, eu neavand pana la acel moment nici un contact cu vinul sau cu alcoolul, in general. Ceea ce a fost bine pentru ca, desi profan, aveam simturile pure, nealterate. Si atat de clar si superb era dialogul incat am luat paharul si m-am inchis in biblioteca tot restul zilei. Am simtit cum acel pahar imi da putere. Sa fac ceva, sa devin un soldat al societatii, vorba lui Beaudelaire…
Curand eram inscris la Horticultura, la Cluj, unde am descoperit si profesori de conjunctura, si profesori care, in timp, ajunsesera intr-un punct in care le placea sa fie profesori, si profesori cu tinuta academica, nobili care aduceau aminte de Vraciul lui Tadeusz Dolega Mostowicz. Profesorul de Genetica, Radu Sestras, imi vine in minte ca imagine a profesorului aristocrat, innobilat de cunostinte.
Wines of Romania: Ce ai invatat din stagiile petrecute afara?
Darius Pripon: E greu de spus, este mai degraba o senzatie legata de felul in care se fac lucrurile. In Franta, de exemplu, la Domaine Serol, in Cote Roannaise, cred ca m-a impresionat modul nativ de a face lucrurile. E normal, acolo unde exista atatea si atatea generatii de familii care au facut vin, dar nu puteam sa nu fiu surprins de felul in care curgeau natural lucrurile.
Ziua incepea la 6.30 si se termina la 20.00. Dimineata in podgorie, dupa pranz in crama, iar la pranz, obligatoriu, toata lumea la masa, cu patru feluri de mancare, cu multa bucurie… Oamenii chiar se bucurau de viata, iubeau lucrul pe care il faceau. Si o atitudine pe cat de anticapitalista, pe atat de antifragila.
In Noua Zeelanda, o alta atitudine, dar tot dominata de profesionalism. Am dat de oameni faini la Allan Scott Family Winemaker si ma bucur ca le-am castigat imediat increderea. Dupa doar o saptamana – cam atat dureaza la ei pana isi cern oamenii – coordonam stagiari din America, India, Franta, Italia… Francezii, cel putin, aveau un chateau in Burgundia, erau oameni instariti, nici nu aveau nevoie sa fie acolo, dar venisera si ei, ca noi toti, sa invete, sa vada lucruri noi.
Apoi a venit stagiul la Giotto Consulting, care este o companie deosebita. Sunt genul de oameni la care mergi, le spui ce vrei sa faci, iar ei iti explica absolut tot ce ai nevoie, fiecare pas de facut ca sa obtii rezultatele pe care ti le doresti. Este definitia eficientei si, mai mult, este locul in care se pot face absolut toate analizele posibile. Este cel mai dotat laborator de pe planeta, cred. Acolo l-am cunoscut pe Andrea Ruggeri, pe care il consider unul dintre cei mai mari specialisti in viticultura si vinificatie.
Wines of Romania: Trecand la lucruri serioase – multa lume vorbeste despre terroir, despre ascultat pamantul, despre vinul facut in conformitate cu spiritul locului, dar acestea sunt concepte bizare pentru un om obisnuit. Fara definitii ermetice sau ezoterice, ce este terroir-ul? Ce ii spune pamantul unui om care stie sa-l asculte?
Darius Pripon: Terroir-ul este tot. Eu sunt un om indragostit de viata si de istorie, imi place sa studiez lucrurile in adancime si sa expun aceasta adancime in tot ceea ce fac. Terroir-ul din Jelna inseamna, normal, aerul curat de munte – este singura podgorie omologata ca podgorie montana din Romania – si pamantul nelucrat sute de ani, unde nu a existat nici drum, nici poluare, nici pesticide.
Dar si Navicella – celebra pictura din biserica noastra, reproducere dupa capodopera lui Giotto di Bondone – este parte din terroir. Castrul roman de langa noi – pentru ca aici se termina imperiul roman, in Nasaud deja nu mai exista urme ale romanilor – este parte din terroir, ba chiar amforele de acolo vorbesc despre istoria vinului din aceasta regiune. De cand am ajuns la Jelna, am citit mult despre felul in care acest loc a fost descris de-a lungul timpului, de la autori maghiari la austrieci sau la acte oficiale.
Este un loc special – faci zece minute din centrul Bistritei pana aici si deja se simte diferenta de temperatura de macar doua grade. Simti locul in vie, in microflora, in fauna, in felul in care totul se integreaza – desi acesta este mai degraba teritoriul colegului meu, Vlad Cobu. Si da, este vorba si despre marne si argile albastre pline de ioni pozitivi care lucreaza in plante, despre aerul de piemont, care vibreaza… Este casuta mea si iubesc fiecare centimetru din ea.
Wines of Romania: Cum ai ajuns aici? Aveai deja experienta in Dealu Mare, in Dobrogea… In plus, aveai nevoie de o crama unde sa faci lucrurile asa cum ti le doreai, nu?
Darius Pripon: Fiind clujean, era normal sa imi doresc sa raman undeva, in zona, in Transilvania. As spune ca a fost un pic de bafta, si pentru mine, si pentru proprietari. Eu aveam deja un precontract, erau lucrurile aranjate cu alta crama. Dar, de ceva vreme, un prieten insista sa il anunt imediat ce ajung in Cluj, inainte sa iau vreo decizie, pentru ca vrea sa imi prezinte pe cineva. Si, la acea intalnire cu proprietarii, le-am spus care sunt valorile pe care imi doresc sa le gasesc, pe care sa le pastram ca fundatie a relatiei.
Omenie, in primul rand, pentru ca noi putem sa ne propunem sa fim cei mai buni din lume, dar incepem de undeva, incepem de aici. Apoi morala – nu crestem fara rost. Atunci faceam cam 80.000 de sticle, acum facem cam 100.000 si, intr-un an perfect, dupa ce ajung viile la maturitate, poate vom ajunge la 140.000. Dar atat, nimic mai mult! In cele din urma, a treia valoare fundamentala – vinul este un produs cultural, iar datoria noastra este sa il facem atat de bine incat sa contribuim la renasterea Transilvaniei si a Romaniei. Am cazut de acord ca acesta va fi drumul si ne-am apucat de treaba.
Wines of Romania: De la inceput ati sesizat importanta intrarii pe harta enoturistica. Ati inceput cu o pensiune cu opt camere – 16 locuri… Cum au evoluat celelalte proiecte?
Darius Pripon: Tocmai am terminat spa-ul hotelului. Adica acum exista si un hotel cu 16 camere, cinci apartamente, sala de conferinta, restaurant – normal! -, cu tot ce trebuie. Si acum avem si spa – sauna umeda si uscata, salina, piscina. Daca tot a venit vorba, si restaurantul este tot de terroir – tot ce inseamna vita si porc este luat de la noi din sat, gainile si pestele de la noi din judet, se pregatesc retete traditionale… Dar mai avem multe de facut.
Avem acum un proiect pentru crama – nu pentru tehnologie, pentru ca avem tot ce trebuie, ci cosmetic, pentru ca nu este, asa cum arata in prezent, o atractie veritabila. Dar va fi. Am gasit si fonduri pentru renovarea bisericii, iar Navicella va putea fi, in sfarsit, admirata asa cum se cuvine. Pregatim si o biblioteca, in care vizitatorii vor gasi toate referintele istorice la Jelna, autori din regiune, dar si multe altele… Am avut multe satisfactii deja, in acesti ani, si vom mai avea multe.
Wines of Romania: Nu se poate realiza un asemenea interviu fara cateva cuvinte despre soiurile preferate, vinuri, despre deja celebrele tale drojdii salbatice… In plus, pe site aveti cateva vinuri cu soiuri pe care nu le aveti in plantatie – e si acolo o poveste, nu?
Darius Pripon: Aici putem vorbi la nesfarsit. Incep cu Feteasca neagra, pentru care am un vis, sa o transform intr-un cru al zonei. Cabernetul Sauvignon si Merlot-ul pe care le-ati observat in cupaje nu sunt crescute pe cele 26 de hectare ale noastre, ci apartin unui bistritean plecat in SUA, are cam 1,8 hectare din fiecare soi si am descoperit ceva extraordinar: se coc strugurii perfect in fiecare an. Ce-i drept, culegem in octombrie-noiembrie, dar ies struguri excelenti.
Noi lucram via ca si cum ar fi a noastra, deci cumva putem spune ca sunt tot strugurii nostri, doar ca din al punct al podgoriei Lechinta. Imi place mult si Sauvignon blanc-ul nostru, avem doua clone foarte diferite, una de Wachau, care ramane verde pana tarziu, si una de Alto Adige, care intra foarte repede in parga si are arome de mango si fructul pasiunii… Pasiunea mea ramane Pinot noir-ul, mai ales cu tenebrele pe care le dezvolta dupa cativa ani. Este un soi de Melancholia lui von Trier, nu un sentiment care te macina, ci unul care te incarca pozitiv.
Cat despre vinificarea cu drojdii salbatice, aceea este surpriza din fiecare an. Fac vinurile diferit in fiecare an, ii dau vinului doar ce imi cere, nu stiu niciodata ce o sa iasa si nici nu imi notez ce am facut. Nu izolam drojdiile dintr-un an pentru a repeta acelasi vin, lucram cu ce exista in recolta respectiva. Si cred ca este o modalitate corecta de a respecta si transmite spiritul locului si spiritul Transilvaniei – pe care, de altfel, il regasim si in butoaie, pentru ca nu lucram decat cu stejar din Transilvania, lucrat la Transilvania Bois.
Sunt ani in care ies vinuri spectaculoase, dar sunt si ani in care imi apare o reductie, am hidrogen sulfurat, insa macar stiu fiecare vin poarta in el anul si locul in care s-a nascut.
