Trei luni dintr-un an, vita-de-vie nu pare vie. Dupa ce in celelalte anotimpuri ne rasfata cu o pleiada de culori, de la verde crud, la rosul sangeriu al frunzelor sau de la auriul strugurilor albi, la intunecatul albastru purpuriu al strugurilor negri, iarna totul pare incremenit in spatiu si timp.
Exista viata si fara frunze
Majoritatea oamenilor si o mare parte dintre cei care lucreaza in podgorii, sustin ca in timpul iernii vita-de-vie doar se odihneste, se reface, isi sedimenteaza acumularile de substante de rezerva si se pregateste pentru cresterea si fructificarea din sezonul urmator.
Tocmai aici apare contradictia: vita-de-vie se odihneste (dormansul sau repausul vegetativ), dar se pregateste pentru o noua recolta. Folosirea verbului “a pregati” duce cu gandul la actiune, activitate, neodihna.
In vie se intampla multe chiar si in lungile luni de iarna: se completeaza diferentierea mugurilor de rod, se matureaza lemnul si scoarta, daca facem referire doar la planta in sine.
Daca discutam despre activitatea antropica, observam ca au loc lucrari de normare a incarcaturii de rod, de prevenire a bolilor lemnului, de prevenire a aparitiei daunatorilor, curatenie si refacerea sistemului de sustinere. O intreaga industrie functioneaza la intreaga ei capacitate, aproape neobservata de catre multi dintre cei care privesc o podgorie, iarna.
In sol e activitate febrila
In perioadele cu temperaturi pozitive din timpul iernii, atunci cand solul nu este inghetat, radacinile vitei-de-vie isi continua cresterea inceputa inca din toamna, imediat dupa caderea frunzelor. Se cunoaste faptul ca vita-de-vie are doua perioade cu cresteri intense ale radicelelor: primavara devreme si toamna tarziu, particularitate care permite plantarea butasilor inradacinati in aceste doua perioade ale anului, cu succes relativ asemanator.
Am punctat ca rezultatul este relativ asemanator, fiindca eu sunt adepta plantarii de toamna, pentru ca, pana la dezmugurit, vita-de-vie nou plantata prinde doua perioade de crestere intensa a radicelelor, ceea ce o face mai rezistenta in primul an de vegetatie la locul definitiv, chiar si in conditiile unui an secetos. Plantarea primavara, in conditiile unui an dificil, poate duce la necesitatea udarii fiecarei plante sau chiar a irigarii, lucrari deseori destul de complicate, mai ales pe terenurile in panta.
In perioada de crestere intensa a radicelelor (radacinile subtiri, absorbante), radacina vitei-de-vie extrage din micela coloidala a solului substantele nutritive care-i permit sa suporte regimul termic scazut din timpul iernii si o fortifica pentru primavara, cand trebuie sa pompeze seva care va hrani noii lastari, pana la aparitia primelor frunze capabile de fotosinteza.
Daca in timpul perioadei de vegetatie, sub actiunea fotosintetica a frunzelor, vita-de-vie stocheaza carbohidrati in organele lemnoase (trunchi, brate, elemente de doi ani si incipient in cele anuale), odata cu venirea toamnei, acest proces incetineste. Hidratii de carbon (de tipul polizaharidelor) depozitati in structura lemnoasa au un rol esential atat in rezistenta la temperaturile scazute, cat si ca rezervor energetic pentru revenirea la vegetatie primavara.
In timpul iernii, rezerva de carbohidrati, combinata cu substantele nutritive absorbite din sol de catre radacini, va oferi vitei-de-vie energia de care are nevoie pentru a duce la capat “plansul” (exudarea sevei prin ranile de la taiere), pentru a dezmuguri, pentru a creste lastarii noi si primele frunzulite, indata ce in mediul ambiant temperaturile se mentin mai multe zile peste 10 grade Celsius.
Cercetari recente au aratat ca perioadele calde din timpul sezonului rece, “ferestrele iernii”, cand zile la rand temperaturile depasesc 10 grade Celsius, pot face ca dezmuguritul sa se declanseze chiar si la 8 – 9 grade Celsius, odata ce seva a pornit in fluxul ascendent. De aceea, lucrarile de taiere in uscat trebuie gandite si facute cu maxim de discernamant.
Manifest pentru pastrarea viilor batrane
Solul din plantatiile viticole este un ambient extrem de viu si dinamic, chiar si in timpul iernii. Acolo se intampla micoriza, simbioza ciupercilor microscopice cu radacinile vitei-de-vie. Aceasta convietuire stabila face ca vita-de-vie sa absoarba un anumit spectru de nutrienti din sol, acela care permite supravietuirea miceliilor ciupercilor specifice.
O parte a notiunii de terroir trebuie sa fie strans legata de aceasta micoriza. Desfiintarea unor vii batrane, unde micoriza este stabila si plantele extrag din sol anumite componente, dand un gust particular strugurilor si vinurilor, poate fi cauza pierderii identitatii unui vin. Pentru ca o plantatie noua, chiar si cu acelasi soi, pe acelasi amplasament, are nevoie de cel putin 10 ani pentru stabilizarea micorizei si definirea specificului locului, terroir-ul.
Vinurile obtinute din struguri care provin din plantatii tinere, sunt puternice, dure, salbatice. In primii ani de la intrarea pe rod, vita-de-vie nestrunita de micoriza, extrage aproape tot ce prinde din complexul nutritiv al solului pe care este cultivata, fiind concentrata proponderent pe crestere si acumulare de substante de rezerva.
Intr-un vin rosu, obtinut din strugurii dintr-o plantatie intrata pe rod de trei-patru ani, niciodata nu vom gasi finetea si blandetea taninurilor pe care ii va avea un vin ce provine din strugurii unei plantatii de 30 de ani. Pe de o parte, radacinile au deja micoriza stabila si pe de alta parte, structura lemnoasa care deja a acumulat rezerve biologice de o anumita factura, filtreaza si ofera strugurilor o hrana tipica, specifica soiului si locului.
Soiurile de vita-de-vie, care dau struguri destinati obtinerii de vinuri rosii pretabile la maturare si evolutie indelungata, au nevoie de structura lemnoasa mai abundenta, mai mult lemn multianual lasat la taierile de rodire, decat soiurile de struguri pentru vinuri albe. Acestea se preteaza la reinnoirea anuala a scheletului lemnos, prin taierile in uscat, pentru a avea mereu prospetime si fructuozitate, drumul de la radacina catre frunza fiind mai scurt, iar maturarea strugurilor fiind apanajul aproape exclusiv al aparatului vegetativ.
Taierea vitei-de-vie, intre necesitate si stiinta
E o intreaga filosofie, acasta operatiune de taiere “in uscat” a vitei-de-vie (de rodire, de regenerare, de inlocuire, de intinerire, de curatire, chirurgicala – in cazul bolilor lemnului). Se numeste astfel fiindca seva nu circula inca prin elementele supuse taierii, fiind prea ocupata cu ceea ce are de facut la nivel radicular.
Taierile din timpul perioadei de vegetatie, atunci cand pe vita-de-vie sunt frunze si seva circula in ambele sensuri, se numesc taieri “in verde” (plivitul lastarilor de pe tulpina, copilitul, carnitul, normarea inflorescentelor, cizelarea ciorchinilor, recoltarea in verede, desfrunzitul partial).
Primul concurs national de taiere in uscat a vitei-de-vie, ce are loc la inceputul lunii martie, mai precis in 11 Martie 2023, in plantatia de Tamaioasa romaneasca de la SDCDPV Pietroasa, judetul Buzau, se face inca in perioada de repaus, in timpul dormansului, cand vita-de-vie este preocupata de cresterea radacinilor, lasand oamenilor timpul sa se ocupe de partea ei aeriana.
Concursul WOR – Cel mai bun viticultor din Romania – 2023, omagiaza munca acestor oameni, care lucreaza in vie, atunci cand ea nu pare vie.
