Câtă încredere putem avea/ar trebui să avem în evaluările de vinuri pe care le citim zilnic sau le vedem lipite pe sticlele de vin de la raft? Foarte recent, un distribuitor din Capitală, mare iubitor de vinuri fine, a descoperit un vin din Margaux evaluat cu 91 de puncte de Robert Parker și cu 97 de James Suckling. O diferență de minim o clasă de calitate, dacă ne luăm după simboluri.
Alții descoperă că un vin care etalează o medalie de aur (sau mai multe), luată de pe raftul unui magazin, este, de fapt, cam dezamăgitoare. Sau, dimpotrivă, că o sticlă cu un modest bronz sau argint la un concurs mai puțin cunoscut este fix pe gustul lor. Ne fac punctele viața mai ușoară sau mai grea, atunci când vine vorba despre vin?
Pe scurt: Cum ne ajută punctele și medaliile să înțelegem un vin?
Evaluarea vinurilor prin intermediul punctajelor și medaliilor a devenit un instrument esențial atât pentru profesioniști, cât și pentru consumatori. Aceste note sau distincții oferă un ghid rapid despre calitate și pot influența decisiv deciziile de cumpărare.
Înainte de a discuta ce tip de evaluare vi se potrivește, să vedem întâi care sunt principalele moduri în care este comunicată „valoarea unui vin” către consumator.
Cele două sistemele clasice de punctare sunt cele până la 20 și până la 100 de puncte, deși în ambele există un „balast” – 50 dintre cele 100 de puncte sunt deseori „din oficiu”, iar la scala de 20 de puncte, vinurile sub 12 puncte sunt, practic, de nebăut.
Jancis Robinson: vin defect la 12 puncte, perfect la 20
Scara de la 20 de puncte, foarte răspândită în Europa, are rădăcini academice, provenind din sistemul dezvoltat la UC Davis în 1959 pentru scopuri analitice și tehnice. Este utilizată și consacrată de Jancis Robinson, una dintre cele mai apreciate și recunoscute Master of Wine.
Jancis Robinson admite, însă, că deși sistemele numerice sunt necesare, sunt și mai puțin expresive decât descrierea în cuvinte. Pentru Jancis, notele acordate unui vin înseamnă:
20 – Cu adevărat excepțional
19 – Remarcabil, ieșit din comun
18 – Mai mult decât (a cut above) un vin superior
17 – Superior
16 – Distins, bine realizat
15 – Mediu: un vin plăcut, corect, fără defecte, dar fără a stârni entuziasm
14 – Plictisitor, lipsit de viață
13 – La limită: ușor defectuos sau dezechilibrat
12 – Defectuos sau dezechilibrat
Cele 100 de puncte ale lui Robert Parker
Scara de la 50 la 100 de puncte a fost popularizată în anii ’70–’80 de Robert Parker și revista The Wine Advocate, după care a devenit un standard pentru majoritatea revistelor de specialitate.
În paralel, fișa de degustare oficială a OIV (Organizația Internațională a Viei și Vinului), a adus în fața consumatorilor scoruri din aceeași categorie, doar că, de această dată, felul în care sunt obținute punctele este ceva mai transparent. Dacă la punctele Parker, lucrurile pot fi ușor subiective (peste 85 de puncte e un vin plăcut, peste 90 este foarte bun, peste 95 este excepțional), atunci când vine vorba despre punctele și medaliile din concursurile internaționale, lucrurile se pot complica ușor.
La concursurile organizate sub patronaj OIV, principala regulă este că doar o treime dintre probele înscrise în concurs pot fi medaliate, ceea ce înseamnă că pot fi multe vinuri de 85-90 de puncte care nu obțin nicio distincție. Atunci când încercați să înțelegeți ce valoare are o medalie, e bine să evaluați și câte probe sunt înscrise la acel concurs, ce vechime are concursul, cine sunt organizatorii etc..
Mai mult, există concursuri care analizează vinurile astfel încât principalii beneficiari ai rezultatelor să fie oamenii care lucrează în comerțul cu vin – London Wine Competition, de exemplu, unde nu doar conținutul sticlei, ci și aspectul brandul și prețul la raft sunt luate în calcul.
Pe de altă parte, concursuri mari, precum Mundus Vini, Concours Mondial de Bruxelles, International Wine Challenge, Decanter World Wine Awards sau International Wines and Spirits Competition se concentrează pe valoarea intrinsecă a vinului, oferindu-le consumatorilor finali o garanție a expertizei juriului.
Deci, pe cine ascultăm?
Despre Jancis Robinson se spune că este extrem se zgârcită cu punctele, iar lui Robert Parker i se reproșează că este deseori prea generos. James Suckling, cel care a evaluat cu 91-85 de puncte nu mai puțin de 10 vinuri de la Crama DeMatei, este deseori văzut ca un model de echilibru și obiectivitate – deși singur recunoaște că este, poate, cel mai puțin riguros, fiind atras de calități precum armonia și „frumusețea” unui vin.
Pe de altă parte, italianul Luca Maroni pare să nu ofere decât note între 92 și 99 de puncte, vinurile cu cele mai mari scoruri fiind unite de un stil similar – vinuri roșii extractive, deseori gemoase, cu un rest semnificativ de zahăr.
Pentru cei cel puțin inițiați, pe cale să devină cunoscători, sfatul nostru este: alegeți-vă un critic (nici unul dintre cei de mai sus nu este el, în sine, cel care dă notele, fiecare are o echipă mare, alcătuită din oameni care acordă punctaje similare cu „liderul”) și observați singuri dacă împărtășiți același gust. Sau o revistă, care poate acorda stele, pahare, frunze, sticle…
Pentru cei care se rătăcesc în fața unui raft, medaliile sunt, în cel mai rău caz, o dovadă că zeci de experți din întreaga lume au considerat acel vin suficient de bun pentru a fi premiat. Este măcar un punct de pornire. În general, medaliile standard înseamnă:
– Aur – calitate excepțională
– Argint – vin foarte bun, echilibrat
– Bronz – vin corect și plăcut
– Trofeu / Best in Show – cea mai înaltă distincție, un vin în mod sigur deosebit, deși este posibil să nu fie pe gustul oricui.
Atenție, însă: medalia de aur la un concurs care oferă medalii de dublu-aur, diamant sau mare diamant va semnaliza un punctaj mai redus, evident, decât la un concurs unde aurul este cea mai mare distincție și nu există decât câteva, puține, mari medalii de aur.
Despre rolul OIV și patronajul internațional
Cele mai prestigioase concursuri internaționale de vin se desfășoară sub patronajul OIV, ceea ce garantează:
– respectarea unor metodologii unitare și obiective de degustare;
– utilizarea degustării „în orb”, cu paneluri internaționale de experți;
– transparență și corectitudine în procesul de jurizare.
Astfel, o medalie obținută într-un concurs recunoscut de OIV este o garanție de calitate internațională.
Concluzie
Fie că vorbim de punctaje sau de medalii, toate aceste sisteme au același scop: să ofere un reper pentru calitatea vinului.
Criticii de top (Robinson, Parker, Suckling) influențează în special cunoscătorii, comercianții și investitorii.
Concursurile internaționale sub patronaj OIV comunică direct către publicul larg și garantează corectitudinea prin reguli standardizate.
Dar, așa cum spunem noi, de fiecare dată, cel mai bun vin este cel care îți place. Nu te opri din descoperit, gustă și alege după cum te călăuzesc propriile papile!
