Pietroasa – Catedrala viticulturii romanesti

Marele profesor I.C. Teodorescu numea Statiunea de Cercetare si Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Pietroasa ca fiind o adevarata „Catedrala a Viticulturii Romanesti”. Si, pentru cei care stiu ca adevaratul tezaur al locului sunt strugurii, nu Closca nu Puii de Aur, nu este nici o exagerare. Statiunea de Cercetare Pietroasa este unul dintre punctele-cheie pe harta vinului romanesc, chiar daca sunt prea putini cei care cunosc istoria si vinurile locului. Am putea spune ca vinul romanesc, ca intreg, ar fi putut fi cu totul altfel sau ar fi putut sa nu mai fie deloc, daca nu ar fi existat cercetatorii de la Pietroasa.

Statiunea fost infiintata in anul 1893, dupa ce filoxera – un daunator importat din greseala din SUA – a distrus mare parte din podgoriile din Europa si, implicit, din Romania. A fost prima unitate de acest fel din Romania și, deși a pornit de la o suprafata de doar 10 hectare, avea inca de la inceput o impresionanta colectie de 737 de soiuri de struguri vinifera, adunate din toate colturile lumii. Un an mai tarziu, la Pietroasa functiona deja prima scoala de altoitori, cu o contributie esentiala la salvarea soiurilor autohtone si in replantarea zonelor afectate de filoxera, iar din 1924 functiona aici scoala de ucenici agricoli, primul pas spre profesia de viticultor.

In 1928, la Pietroasa se infiinteaza una dintre primele trei stațiuni de avertizare a manei la vita de vie din țară. Cercetarile efectuate in cadrul acestor statiuni au stat la baza stabilirii metodei de avertizare a tratamentelor de prevenire a atacului de mana. După modelul acesteia, au fost organizate ulterior alte statiuni cu scop de avertizare in podgoriile principale din Romania. 

Similar, dupa 1957, odata cu trecerea Statiunii Pietroasa in subordinea Institutului de Cercetari Hortiviticole, au fost intreprinse cercetari privind fainarea vitei de vie si combaterea acesteia. S-au elaborat aici metoda de avertizare si masurile de prevenire si combatere, atat in Podgoria Dealu Mare, cat si in celelalte podgorii din tara, unde boala inca poate provoca mari pagube

La apogeu, Statiunea a desfasurat activitati de cercetare pe mai bine de 500 de hectare, dintre care se mai pastreaza astazi, dupa procesele de retrocedare, 203 ha. Din 2019, SCDVV Pietroasa s-a unit cu Pepiniera Istrita, administrand astazi peste 400 de hectare de vie, pomi fructiferi si pepiniere.

De-a lungul timpului, cercetarile desfasurate aici au condus la rafinarea de clone de calitate a unor soiuri traditionale – Tamaioasa Romaneasca 36 Pt si 5 Pt, Grasa de Cotnari 4 Pt si 45 Pt., Busuioaca de Bohotin 26 Pt., Babeasca Neagra 94 Pt., Feteasca Neagra 10 Pt., – dar si de soiuri noi de struguri de masa, pentru stafide sau pentru vin – Otilia, Timpuriu de Pietroasa, Centenar Pietroasa, Istriţa, Mihaela sau Alb Aromat, cel din urma producand de altfel un vin disponibil comercial. Soiul, omologat in 1999, a fost deja adoptat si este pe cale de a fi lansat si la alti producatori.

Pentru cei care viziteaza Statiunea, crama adaposteste peste 80.000 de etichete de vin produse in ultimii 50 de ani, selectate dintre vinurile care au castigat premii prestigioase la nivel national sau international. 

Turul zonei de vinificatie include, dupa turul podgoriei, si prezentarea in detaliu a tehnologiei vechi de vinificare, folosita in anii 80, in contrast cu noua linie, moderna, instalata in 2019 – un excelent prilej pentru cei care isi doresc sa desluseasca tainele vinului sa inteleaga diferentele majore dintre vinul disponibil astazi pe orice raft si vinurile care au definit gustul generatiilor anterioare. O lectie si mai usor de asimilat in timpul degustarii ulterioare, in care Statiunea pune la dispozitie inclusiv vinuri din anii 60, 70 sau 80, la preturi mai mult decat accesibile (10-25 de euro / persoana, in functie de pachetul ales).