Crama Agape – 6 hectare de prieteni si vinuri unicat

Agape, arta si natura este cu adevarat o crama-boutique, dupa orice definitie locala sau internationala a termenului. Cu doar sase hectare, practici biodinamice si vinuri care nu se repeta niciodata, Agape aduce un aer nou pe piata vinului din Romania. In spatele sau se afla Adalbert Marton, unul dintre oenologii de noua generatie, scolit si profesionalizat in Italia.

Agape – bio fara fanatism

Adalbert a invatat viticultura si vinificatie in Italia, insa viata lui s-a schimbat dupa ce a absolvit cursul de Gestiune a Terenului, in Florenta, unde l-a cunoscut pe Michele Lorenzetti, cel care avea sa il convinga de importanta practicilor biodinamice. Dupa 17 ani petrecuti in Italia, unde inca are familia, Adalbert a simtit chemarea pamantului de acasa si a inceput sa caute un petec de pamant pe care sa il lucreze. 

Daca se poate, cat mai aproape de Timisoara, orasul sau natal. Dupa mai multe cautari, a ajuns in Silagiu, unde nu a gasit doar vii batrane, aproape distruse, ci si o crama care isi cauta vinificator – Aramic. O coincidenta fericita, care i-a permis sa lucreze si sa-si urmareasca simultan propriul proiect.

“In Italia as fi muncit mereu pentru o crama sau alta. A fost minunat, nu spun nu, am avut si propria eticheta, ba chiar pe un vin care a primit un premiu important, dar voiam ceva al meu, la mine acasa, ceva care sa aduca oamenii impreuna si unde sa am libertate deplina sa creez vinurile pe care mi le doresc. Eu sunt practicant al biodinamicii, dar nu fanatic. Este un crez al meu. 

De ce sa intervin acolo unde nu e nevoie? Natura stie mai bine decat mine. Nu ma intereseaza sa scrie bio pe eticheta, nici sa urmez un anumit protocol. Strugurele are propria viata si poveste, in functie de conditiile anului. Nu exista protocol, exista principii de respectat – daca ai doar doi morcovi, nu poti sa faci sarmale, nu?”, povesteste Aldalbert Marton.

Agape, arta si natura – povesti in cateva mii de sticle

La Agape, lucrurile se intampla in cantitati mici, dar care produc amintiri de neuitat. Unul dintre primele vinuri, CabS 2016, un cupaj de Cabernet Sauvignon si Syrah, nu a avut decat 1600 de sticle, insa cei care l-au gustat il tin minte. Acelasi cupaj, la o degustare importanta din Italia, care reunea mai multi experti si oenologi, a fost “identificat” ca fiind din Bolgheri, varful de calitate din Toscana. “Deci o avea si pamantul asta din Silagiu ceva de spus”, glumeste Adalbert. 

Si CabsS si urmatorul sau vin unicat, un Sauvignon Blanc cu o maceratie lunga, de 5-6 zile, fermentat cu drojdii salbatice, au fost excelent primit in Italia si s-au epuizat imediat. De altfel, aceasta este filosofia cramei – vinuri una tantum, vinuri care nu “se intampla” decat odata, care surprind anul si conditiile viei.

De pe cele 6 hectare abia daca se strang 13-14.000 de sticle pe an, dar este suficient pentru a avea o crama functionala. “E ca urcatul pe munte. E greu, dar trebuie sa ai mereu scopul in minte. Fiecare sticla imbuteliata, fiecare eticheta noua reprezinta inca un pas.”

Agape a salvat si cateva vii batrane

E greu pentru un om care iubeste via si vinul sa vada vii batrane pe cale de a muri. Marton a avut cativa ani o initiativa pentru a salva ce se mai putea salva prin Silagiu: -adopta un metru de vie-. Plateai o suma simbolica si primeai, timp de cinci ani, cate o sticla facuta din bucatica de pamant pe care ai salvat-o. A reusit sa salveze asa jumatate de hectar de Riesling, cel din care acum produce petiantul natural, RisPetNat. 

“Au zis oamenii ca am innebunit cand m-am apucat sa schimb sistemul de sustinere la o vie batrana de 50 de ani. Dar a meritat, vinul a iesit excelent, cu o mineralitate deosebita”. Pentru o alta jumatate de hectar pe care a incercat sa o salveze a fost prea tarziu. Acum e cultivata cu Novac, soiurile autohtone fiind o pasiune cat se poate de normala a lui Adalbert Marton. 

“Vreau sa le cunosc potentialul. Acum am cultivat si cateva randuri de Majarca, pe care abia am mai gasit-o pe la institute. Pe vremuri, era peste tot pe aici, prin zona, mai ales la Teremia. Soiurile romanesti sunt o carte de vizita importanta, dar pentru iubitorii de vin straini este important sa ai si soiuri internationale. Daca vine un strain si gusta un Negru de Dragasani sau un Novac, poate ii place, poate nu, dar nu are cu ce sa-l compare. Despre un Cabernet stie cum ar trebui sa fie, iar asa intelege mai usor amprenta reala a locului”.

Agape, un loc pentru toate artele

Lumea este obinuita cu asocierea dintre vin si artele plastice, iar Agape, arta si natura este chiar un loc unde te intalnesti, uneori neasteptat, cu lucrari de arta care “se intampla” in vie si in jurul cramei. Dar arta inseamna mai mult decat pictura si sculptura. 

Adalbert viseaza la ziua in care va construi un amfiteatru – aici trebuie mentionat ca, desi multi cred ca logo-ul cramei este o amprenta, desenul se refera, de fapt, la un amfiteatru. “Arta inseamna si poezie, si teatru, si film. Sper sa pot sa-l construiesc. Ar fi locul perfect pentru a te intalni cu prietenii”, spune proprietarul micii crame. Pentru ca termenul de agapa asta inseamna, de fapt, impartasirea mesei (si, implicit a vinului) cu prietenii. 

Cu un strop de arta si multa natura, evident!