Vinul este o băutură a adevărului, dar miturile despre el spun multe despre noi. — Wines of Romania
ContentsVinul roșu trebuie servit la temperatura camereiSe fac vinuri din pastile? Mit sau realitateVinul rosé se face din amestec de vin alb și vin roșu?Orange wine și rosé sunt același lucru. Greșit!Spumant și spumos sunt același lucruÎn timp, vinul devine marmeladă...„Picioarele” vinului arată calitatea?O linguriță (de argint) în sticlă deschisă de spumant îi păstrează „bulele”Vinurile cu dop cu filet sunt de calitate inferioarăVinul bag-in-box este mediocruCupajele sunt inferioare vinurilor dintr-un singur soiToate vinurile câștigă prin învechire
De câte ori ai auzit că vinul roșu trebuie să fie servit la temperatura camerei? Sau că vinul alb merge doar cu pește? Ei bine, multe dintre „regulile” despre vin pe care le știm sunt de fapt mituri populare, transmise din generație în generație. În acest articol, le demontăm pe cele mai răspândite 12, cu explicații clare și aplicabile.
Vinul roșu trebuie servit la temperatura camerei
Da, adevărat, dar doar pe vremea când oamenii locuiau în castele cu pereți groși de piatră, unde temperatura era constantă tot timpul anului, între 14 și 16 grade. Mai mult, vinul se bea din pahare groase, pocale de metal sau căni de lut, care îi păstrau temperatura „de pivniță”. Astăzi, cu paharele fine și temperaturile de peste 20 de grade, vinul trebuie răcit. Da, inclusiv cel roșu, care se bea, în funcție de mai multe atribute, între 12 și 18 grade.
Se fac vinuri din pastile? Mit sau realitate
Mulți cred că vinul este plin de „pastile” sau chiar făcut din ele. Este un mit frecvent întâlnit, mai ales în rândul consumatorilor care nu cunosc procesele enologice.
Adevărul este că vinurile sunt făcute din struguri, iar intervențiile ulterioare – cum ar fi limpezirea cu bentonită sau adăugarea de sulfiți – sunt practici enologice standard și perfect legale, menite să asigure stabilitatea și siguranța vinului.
Uneori, vinul are nevoie de ajustări pentru a atinge echilibrul dorit. Dar asta nu înseamnă că este „fabricat” din substanțe chimice. Toate aceste tratamente sunt reglementate prin lege și aplicate cu responsabilitate. Vinurile naturale sau biodinamice evită majoritatea acestor proceduri, dar rămân excepții.
„Vinul este o ființă vie. Dacă primește un tratament, nu înseamnă că e făcut din pastile – ci doar că un doctor l-a ajutat să se facă bine.” — Wines of Romania
Deși pe piață au existat (și pot exista încă) produse denumite BFL – băuturi fermentate liniștit, obținute exclusiv din zahăr, alcool și arome – acestea nu au voie legal să poarte numele de „vin”.
Vinul rosé se face din amestec de vin alb și vin roșu?
- printr-un contact scurt între pielițe și must, insuficient ca durată pentru a colora vinul (cu mici excepții, toți strugurii au culoarea în pielițe, nu în pulpă, motiv pentru care se pot obține chiar și vinuri albe din struguri negri);
- prin metoda saignée, în care o parte din mustul pregătit pentru vinuri roșii este extras înainte să se coloreze. Este o metodă folosită mai ales pentru a obține vinuri roșii mai concentrate;
- din struguri „roz”, care nu au suficienți pigmenți pentru a obține o culoare mai închisă, cum sunt strugurii de Busuioacă de Bohotin, de exemplu;
- „culoarea de presă” – cel mai palid rosé, obținut din separarea mustului de pielițe imediat după presare.
Un vin rosé adevărat nu e un mix, ci o creație controlată, delicată și intenționată. — Wines of Romania
Orange wine și rosé sunt același lucru. Greșit!
Ok, e un lucru pe care îl spun mai ales bărbații, și mai ales cei care nu știu unde se termină fuchsia și încep alte culori. În timp ce, la rosé, contactul dintre pielițe și must este foarte scurt, vinurile orange sunt produse cu macerare foarte lungă. Mai mult, procesul de producție pentru vinul orange este și ușor oxidativ, ceea ce se traduce în arome foarte specifice (de școală veche), departe de prospețimea veselă și ușoară a vinurilor rosé.
Rosé-ul e despre prospețime și lejeritate. Orange-ul e despre complexitate, textură și o notă de rebeliune.” — Wines of Romania
Spumant și spumos sunt același lucru
Vinurile spumante, indiferent de metodă – cu a doua fermentație în sticlă sau în vase de inox – au dioxid de carbon produs din interacțiunea dintre drojdii și zaharuri, din care se obțin alcool și CO2. Vinurile spumoase sunt vinuri la care a fost adăugat dioxid de carbon.
Bula unui spumos e doar un șuier artificial. — Wines of Romania
În timp, vinul devine marmeladă...
Și se îmbată cinci oameni din două lingurițe. Nu, și chiar dacă ar fi adevărat, acea „marmeladă” nu ar conține deloc alcool. Este doar o legendă urbană, dar una care ar putea avea un sâmbure de adevăr în niște practici muncitorești din alte țări. Am povestit, de altfel, pe larg, acum mai multă vreme, într-un articol dedicat exclusiv acestui mit.
„Picioarele” vinului arată calitatea?
Fals. Este una dintre cele mai vechi credințe legate de vin: cu cât urmele lăsate pe pereții paharului sunt mai groase și mai lente, cu atât vinul ar fi mai „bun”. În realitate, așa-numitele „lacrimi” sau „picioare” ale vinului nu au legătură directă cu calitatea, ci doar cu densitatea (vâscozitatea) acestuia, adică un conținut mai mare de alcool sau de zahăr.
Sunt multe moduri de a evalua un vin, dar milimetrii nu se numără printre instrumentele de măsură adecvate. — Wines of Romania
O linguriță (de argint) în sticlă deschisă de spumant îi păstrează „bulele”
Acest mit are și o explicație pseudoștiințifică: metalul se răcește rapid și răcește și aerul din jurul lui, prevenind pierderea dioxidului de carbon din vinul spumant. Nu, nu funcționează, mitul a fost deseori testat – mai bine investiți câțiva lei într-un dop special pentru vinuri spumante și aveți garanția că se va păstra, cât de cât, deși totul depinde de cantitatea de vin rămasă. Sub o treime din volum se va pierde atât de mult CO2 încât mai bine faceți un efort și-l terminați.
Vinurile cu dop cu filet sunt de calitate inferioară
Deși e drept că nu veți găsi vreun mare „chateau” sau vreun vin scump și rar închis cu capsă filetată, cel puțin nu în viitorul previzibil, aceasta este o categorie care cuprinde destul de multe vinuri premium și, ocazional, super premium. Uneori este vorba e atitudinea producătorului, alteori de un calcul economic, cert este că puteți descoperi destule vinuri cu dop cu filet nu doar bune, ci și cu un potențial de învechire de cinci ani sau mai mult.
Vinul bag-in-box este mediocru
Din nou, un mit, de data aceasta cu rădăcini nu îndepărtate. În urmă cu 20-30 de ani, bag-in-box era considerat un ambalaj exclusiv pentru vinuri de consum rapid. Astăzi, este un ambalaj preferat de mulți dintre cei preocupați de protecția mediului și există regiuni, precum țările scandinave, unde este ambalajul preferat al majorității consumatorilor. Calitatea vinurilor bag-in-box a crescut constant în ultimii ani – puteți încerca unul dintre vinurile premiate la Concursul Național de Vinuri Bag-in-box pentru a vă convinge.
Cupajele sunt inferioare vinurilor dintr-un singur soi
Există o distincție în limba franceză între „coupage” și „assemblage”, primul având o conotație ușor negativă, de salvare a unui vin slab prin combinarea cu un vin un pic mai bun, în timp ce al doilea definește o adevărată artă alchimică.
Termenul folosit aproape universal este, însă, de cupaj sau, mai simplu, „blend”, pentru vorbitorii de engleză. Iar arta este aceea de a obține la final un vin mai bun decât fiecare dintre vinurile care îl compun, o demonstrație de echilibru și armonie între atributele fiecărui vin – aciditate, alcool extract și arome.
Toate vinurile câștigă prin învechire
Ne-am dori ca acest mit să fie adevărat, ce-i drept. Doar că vinul este o ființă vie – se naște, trăiește și moare. Uneori, chiar înainte să ajungă în pahar. Există un „palier optim de consum”, după care vinul intră pe o pantă descendentă – uneori foarte repede, după doar 2-3 ani de la recoltă, alteori după multe decenii, însă degradarea este inevitabilă. Unele vinuri sunt, pur și simplu, făcute să fie consumate proaspete, cât mai repede după îmbuteliere.
