Multi dintre iubitorii de vin au auzit macar de Vinaria Jugrestan, o parte dintre ei poate le-au si gustat vinurile, gratie unui branding corect si a multor eforturi de promovare. Desi se nasc in nordul extrem al tarii, langa Carei, in judetul Satu Mare (care a fost, o vreme, parte a Regiunii Maramures), vinurile Jugrestan ajung mai repede in magazinele din Floreasca decat in cele din propriul oras. Dar sunt sperante de schimbare.
Jugrestan, vin cu suflet, cate un rand odata
Povestea vinariei incepe in anii ’80 cand Ioan Jugrestan a luat in chirie de la „Gostat”, fosta gospodarie de stat, cateva randuri de vie, abandonata de svabii care fugisera in Germania, randuri carora le-a identificat fostii proprietari si le-a cumparat dupa 1990. „Eu eram doar un tanc atunci”, povesteste Cristian Jugrestan, fiul lui Ioan si cel care a pus bazele oficiale ale Vinariei. „Știu ca a luat vrei patru randuri la par si ceva hibrizi. A luat apoi spalieri de beton, sarme noi si a ajutat butucii, se vede si acum ca-s mai intr-o parte, sunt trasi la sarma. Erau cativa butuci de Iordana, cativa de Ardeleanca, Feteasca alba, Rhein Riesling. Mai tarziu, am luat ochiuri de la noi si am inmultit via la Ciumbrud”.
Via este impartita astazi in patru parti, cu un total care abia se apropie de un hectar. Pentru ca, in Satu Mare, mostenirile lasate de la o generatie la alta sunt mici, mai ales cand e vorba de vie. „La noi a fost alta lume. Ganditi-va ca aici au fost arse ultimele vrajitoare, in 1745. Dar, prin secolul XVI-XVII, ca sa nu-i plece oamenii, groful a dat la fiecare intre 51 si 57 de ari de teren, jumatate de hectar, si multe proprietati asa au ramas. Și tot groful a dat atunci si o serie de 26 de reguli despre cum se poate lucra pamantul si cum se face vinul. Daca adaugai apa in vin, ti se taia mana, de exemplu. Dar interesant este ca erau permii doar strugurii negri, iar vinul rosu de aici era iubit tare la Viena, aici strugurii albi au fost pusi mai tarziu, de svabi”, povesteste Cristian Jugrestan.
Terroir de Carei, bun pentru struguri rosii
Desi, pentru regateni, Satu Mare este sinonim cu nordul extrem al tarii, cu frigul si cu iernile grele, terroir-ul din Carei este mult mai complex, iar oamenii au invatat, in timp, si cum sa se descurce cu gerurile din iarna.Verile sunt extrem de calde, datorita valului de aer venit din Campia Panonica. Viile, aflate la o plimbare de doar 30-40 de minute de oras, abia daca ajung la 150 de metri altitudine si stau pe un sol cu argila, cernoziom si sol brun-roscat fertil, cu mult calcar in adancime, lucru care ajuta, pe de o parte, viile vechi, si ofera, pe de alta parte, o aciditate iesita din comun. „Am avut si vinuri cu 13,5% aciditate, dar vinuri albe, corpolente, care o integrau perfect. Ce e aici, la Carei, e diferit de podgoriile din zona Halmeu-Diosig si mai departe, spre Tokaji sau Eger. Putem sa facem Fetesti negre care sa stea la invechit 20 de ani. Am gustat recent un Merlot din 2008 si a fost spectaculos. Iar de lucrat pamantul, nu trebuie sa facem decat lucruri minimale, pentru ca are peste medie din toate elementele, mai putin azot. Am pus gunoi de grajd de doua ori si am rezolvat. In rest, un pic de zeama bordeleza sau macerat de plante, atat, pentru ca in timp, a crescut si rezistenta naturala a platelor la daunatori si, tratand via curat, a explodat biodiversitatea, avem buburuze care consuma acarieni, pasari care consuma buburuzele si tot asa. Iarna ingopam via, cu calul, primavara o dezgropam cu sapa, iar asta misca pamantul si-l ajuta sa absoarba apa, desi asta nu mai este neaparat necesar”, explica Cristian Jugrestan.
Branding marca Jugrestan
Cristian Jugrestan si-a petrecut prima parte a tineretii, pana in 2014, in Cluj. I se tot spusese ca trebuie sa traiasca din serviciu, nu din vie. Insa era copil crescut intre vii, invatat de mic sa taie, sa planteze, sa traga vinul. Chiar daca, dupa cum recunoaste, a descoperit secretele vinului mult mai tarziu. „Am inceput sa gust de prin liceu, dar puneam si cola in vin, chestie care il supara rau pe taica-miu. Nu intelegea cum se poate. Doar ca, vinurile noastre fiind tari, din doua pahare te trimiteau la somn, ori noi aveam nevoie de ceva care sa ne tina toata noaptea…”.
In 2014, Cristian s-a intors acasa, in 2015 a pornit firma si a obtinut primele „holograme” (insemnele ONDOV) in 2019. In acea perioada, in viata firmei a fost implicata si Philomea Ruiter, ca marketing & PR, o olandeza indragostita de vinul zonei. Cristian, iubitor de istorie si traditii, descoperise costume vechi traditionale, din zona, care purtau simbolul svasticii – vechi simbol solar indian / indoeuropean, transmis dintr-o generatie in alta timp de multe secole, inainte de a deveni unul dintre cele mai detestate simboluri ale secolului XX. „A fost data sigla de la Dumnezeu, ca nu pot spune ca a fost intamplare. Am gasit o bucatica de calcar rotunda si am vrut sa-i fac Philomeei un martisor si a iesit asta, doua simboluri nascute din vechea svastica, in sensuri opuse, inconjurate de struguri stilizati, iar asta devenit logo-ul Vinariei. Cat despre nume, noi nu puteam sa-i spunem crama, beci sau podgorie, alea sunt mari, noi avem un beci de 100 de ani, unul de 200 si doua mai noi, mici toate, pentru ca noi nu facem mai mult de 4.000 de litri de vin, in general cam 2.900 – 3.000… Și, cautand sinonime, am gasit vinarie. Și cuvantul asta ne descria cel mai bine, si asa a ramas”, povesteste Cristian Jugrestan.
Enoturism la Jugrestan
De ceva vreme, turismul in Carei s-a intensificat, mai ales dupa intrarea in circuit a proaspat renovatului castelul al familiei Karolyi. Din pacate, vinurile lui Cristian nu se gasesc decat la un restaurant si la un singur magazin din oras, dar mai este loc pentru schimbare dupa ce oamenii vor intelege ca mancarea locului cere si vinul locului, mai ales pentru turistii cunoscatori. „O sansa este centrul spa pe care il avem proiectat, pentru ca una sunt turisii de bai termale, de balneoterapie, si alta sunt turistii de spa. Daca se va rafina consumul, va fi mult mai bine pentru toata lumea”, spune Cristian. Locul este deja pregatit pentru turisti, daca nu sunt prea multi. Exista o terasa, sunt trei spatii de degustare, vecinul inchiriaza 8-10 locuri de cazare, iar zona s-a umplut de gradini, de flori si de pomi fructiferi. Multi dintre vecini au renuntat la vie, care cere prea multa munca, dar locul a ramas de o frumusete rara. Iar Cristian Jugrestan si-a luat si diploma de bucatar, ca sa-i poata primi pe oaspeti cum se cuvine. Daca treceti prin zona, nu va opriti doar pentru Merlot. Incercati si restul, sunt cel putin surprinzatoare, veti vedea!
📷 Photo Credit: Vinaria Jugrestan
