Cu totii avem „acel prieten”, gata oricand sa toarne un spritz „de sus” ca sa „sparga molecula”. Sau care e deranjat de taninuri si imblanzeste vinul rosu cu cola. Ba chiar circula legende despre personaje sus-puse care au comandat sticle de mii de euro prin capitalele lumii si le-au desacrat cu o cola de cativa centi, de dorul gustului de-acasa, probabil. Si totusi, cine poate judeca asemenea gusturi? Un sprit alina setea si bucura sufletul intr-o zi fierbinte de vara, nu? Ba poate chiar fi interpretat ca o imbunatatire a apei…
Povestea vinului cu cola, insa, este diferita. Sa ne intelegem, in Spania, Coca Cola a fost o bautura rezervata elitelor si cluburilor / restaurantelor de top din anii 1920, cand a intrat pe piata, pana in 1953, cand s-a deschis prima fabrica locala. Mixul de vin si cola a existat si in aceasta perioada, sub numele de „tincola”, de la tinto – rosu, sau de Rioja Libre, dupa mult mai celebrul cocktail cu rom, Cuba Libre. Astăzi, însă, Kalimotxo / Kalimotcho este o denumire protejata la nivel european si un termen introdus in dictionar de Academia Regala a Spaniei.
Vin prost, salvat cu cola
Adevarata poveste incepe cu scanteia care a declansat o moda globala, si exista chiar o data oficiala pentru acest moment: 12 august 1972. O gasca de petrecareti din Tara Bascilor, cunoscuta sub numele de Antzarrak, era insarcinata cu procurarea vinului necesar pentru petrecerea de ziua sfantului protector al orasului-port Algorta (Getxo), Sf. Nicolae. Au investit o suma considerabila in cei 2.000 de litri care ar fi trebuit sa fie vanduti in timpul festivalului insa, din motive necunoscute (se suspecteaza atat caldura de afara, cat si calitatea indoielnica a producatorului), vinul primit era de nebaut, aspru si acru. Un doctor i-a asigurat ca nu prezinta riscuri sanitare, dar un lucru era clar – petrecerea nu se putea tine cu asemenea vin.
Organizatorii au decis sa incerce sa salveze vinul, iar Coca Cola a venit ca o solutie naturala – nu afecta prea mult culoarea vinului, zaharul avea exact proportia necesara pentru a acoperi defectele vinului, iar un zvac de lamaie si portocala a dat aromele necesare pentru a face cocktailul placut, mai ales bine racit cu gheata.
Nu mai era nevoie decat de un nume pentru mixul proaspat inventat. Unul dintre membrii gastii se numea Kalimero (i se spunea Kali) si avea prostul obicei de a intarzia la toate intalnirile. In plus, era departe de a avea o infatisare placuta asa ca, in timp ce negociau numele cocktailului, in absenta lui Kali, unul dintre organizatori a propus sa ii spuna Kali-cel-urat, calimotcho sau, in transcriere basca, Kalimotxo.
50 de ani de vin prost sau de Kalimotcho bun?
Mixul a fost un succes atat de mare incat s-a raspandit instantaneu in tot Nordul Spaniei. In curand, nu mai existau petreceri satesti sau festivaluri la care sa nu se serveasca vin rosu cu cola si citrice. In anii 80 era deja mentionat in filme ca fiind o traditie, iar inainte de inceputul anilor 90, deja se consuma copios in toata Europa si in SUA. Tinerii erau, de departe, cei mai entuziasti consumatori. Pana si Coca Cola s-a entuziasmat de succcesul acestui cocktail, suficient cat sa inregistreze marca. Din 2002, vechea fabrica a Coca Cola, inregistrata oficial drept Compania Norterna de Bebidas Gaseosas Norbega, detine la nivel european brandul Kalimotxo, cererea initiala de inregistrare fiind depusa in 1996.
Au trecut 50 de ani, iar vinul rosu cu cola nu a scazut in popularitate, asa cum nu a scazut nici spritul. Puristii vor spune ca un vin de nebaut trebuie sa ramana de nebaut, nu trebuie dres cu cola… Altii vor spune ca este un cocktail ca oricare altul, ba chiar o versiune de sangria, dar cu mai putina bataie de cap. Altii, pare-se, ar pune cola si intr-un premiere grand cru clasee. Voi?
