Valentin Ceafalau este numit de catre multi profesionisti din lumea vinului „cel mai bun degustator dintre ziaristi si cel mai bun ziarist dintre degustatori”. Asa cum ati putut citi in prima parte a interviului, calitatile sale de degustator au fost recunoscute in cadrul unuia dintre cele mai prestigioase concursuri de vin din lume, Concours Mondial de Bruxelles.
Se numara printre primii jurnalisti de vin din noua istorie a vinului romanesc si, ca multi altii, a plecat din presa pentru a explora universul infinit al vinului si din alte unghiuri – de la productia efectiva, munca in crama, la distributie sau dezvoltarea unui portofoliu de importuri. In a doua parte a interviului vorbim despre Nationala de Degustare si despre cat de incurcate sunt caile vinului…
Ce inseamna nationala de degustare?
Wines of Romania: Esti, de asemenea, membru al echipei nationale de degustatori, un proiect initiat de Radu Rizescu…
Valentin Ceafalau: Da, Radu Rizescu, lumea il confunda cu Radu Rizea (rade), desi dimensiunile sunt diferite.
Wines of Romania: Stiu, ma suna destui care voiau sa-l sune pe el, de fapt, ba chiar am stabilit intalniri cu necunoscuti, bine ca si-au dat seama la timp… Revenind, ce inseamna, mai exact, sa faci parte dintr-o asemenea echipa?
Valentin Ceafalau: Ei bine, au fost cativa oameni care mi-au marcat evolutia. Tu, Radu, esti unul, Cezar Ioan e unul, Catalin Paduraru, evident, si un alt om care si-a lasat amprenta asupra evolutiei mele a fost Horia Hasnas. Fratele meu siamez, sau geaman, cum vrei sa spui. A invatat multe dupa ce a venit la Vinul.ro, ne leaga multe amintiri, drumuri, delegatii, degustari, multe, multe lucruri. In 2019, Horia a venit sa ma intrebe daca nu vreau sa fac parte dintr-o echipa de degustare, sa facem o echipa si sa mergem la Campionatul Mondial de Degustare in Orb (World Blind Tasting Championship). Mi-a zis ca e o initiativa privata, pornita de Radu Rizescu, si asa a pornit totul. El o alesese deja pe Iulia Gosea (Scavo), ea ne-a indicat pe Horia si pe mine, apoi s-a alaturat, pentru o perioada, Zoltan Szabo, care nu mai este astazi in echipa… Prima participare a fost in 2019, la Chateau de Chambord, iar aici trebuie sa fac o precizare: am mers ca echipa romaneasca, nu ca echipa Romaniei. Pentru ca au fost multe discutii dupa, asa cum sunt mereu – de ce reprezentati voi Romania, de ce nu a fost vreo selectie… I-am invitat pe toti sa isi faca echipa si sa avem un concurs aici, pempost de preliminarii, iar echipa castigatoare sa mearga la concurs. Pentru ca nu e suficient sa stii vinuri, echipa trebuie armonizata, trebuie sa ai incredere in cel de langa tine. Doar ca ei nu doreau sa isi faca echipe, doreau sa faca parte din echipa noastra, cred.
Wines of Romania: Si s-a prezentat cineva la aceasta provocare?
Valentin Ceafalau: Nu inca, dar de la anul cu siguranta ca vom incerca sa facem ceva in acest sens. In 2019 am iesit pe locul 11, in pandemie nu am participat, am urcat pe locul 9 in 2021, iar anul trecut am fost pe locul 5.
Concurs, deci antrenamente? Da, doar ca altfel
Wines of Romania: Cum arata antrenamentele si cat de des au loc?
Valentin Ceafalau: Incercam sa ne antrenam cat putem de des. Dar vorbim de 4-5 oameni cu program diferit, cu slujbe, familii, din orase diferite… Incercam sa ne antrenam macar de doua-trei ori pe luna, dar nu e mereu posibil. In august nu ne-am intalnit deloc, de exemplu. Conditiile sunt ca la concurs – primesti vinul in pahar si trebuie sa spui soiul, anul, regiunea, tara, producatorul, daca esti in stare… Ne mai iese si cu producatorul, cateodata, pentru ca le invatam stilul. Ține mult de fler, de forma in care esti, de experienta. Cand spuneam despre armonizare, despre faptul ca ne-am facut reglajele fine, spun de fapt ca fiecare stie ce stie celalalt. De exemplu, daca Iulia spune ceva despre un vin din Franta, daca suntem de acord ca e frantuzesc, nu o contrazice nimeni. De fapt, jocul in echipa inseamna sa ai incredere in opinia celuilalt, sa accepti zona lui de expertiza. Eu, de exemplu, am marota cu Malbec si Chardonnay, cand le identific, nu pierdem vremea cu contraziceri degeaba. Sau cum e Horia Hasnas cu vinurile grecesti si cele din sud-estul Europei, el are experienta in zona asta. Acum, in echipa suntem Horia, Iulia, Cosmin Udrea, care este foarte bun, si cu mine.
Wines of Romania: Ce se castiga la un asemenea concurs?
Valentin Ceafalau: Nimic, nu avem premii, iar cu recunoasterea… mai mult reprosuri. Mai mult, la ultimele editii a fost un consum de energie si un consum emotional pe care nu pot sa-l calific decat ca trauma. Nu poti sa-ti imaginezi cum a fost la ultima editie, cand eram pe locul 3 la ultima proba si puteam sa urcam pe locul 2, dar am cazut pe 5… La ultimul vin am gresit grav. Este pur si simplu traumatizant, sa simti cum iti fuge de sub picioare totul.
Wines of Romania: Si unde e placerea, atunci?
Valentin Ceafalau: Ramane intotdeauna placerea descoperirii, care este esenta pasiunii pentru vin. Sa descoperi, sa intelegi lucruri noi, dar mai ales sa descoperi un vin bun, care este o placere la fel de mare ca o carte buna, ca o opera de arta sau o piesa de teatru. Este vorba despre Frumos. Am povestit de multe ori asta, in toate interviurile pe care le-am dat, in conversatii, in degustari, in discutiile cu iubitori de vin, pe asta pun accentul – vinul inseamna frumusete, dar nu e neaparat vadita, uneori se lasa descoperita. Iar educatia in vin te ajuta sa recunosti un vin frumos inainte sa iti dezvaluie toate secretele.
Wines of Romania: Drumul prin lumea vinului te-a dus in multe pozitii. Bucurii, regrete?
Valentin Ceafalau: Am invatat mult, foarte mult, in lumea vinului. Am lucrat ca jurnalist de vinuri, am trecut la partea de productie, am lucrat cu M1, Crama Atelier, cu Razvan Macici, cu Daniel Negrescu, Cosmin Popescu…
Wines of Romania: Cu o parte dintre ei lucrezi in continuare, la Crama Rasova.
Da, si am lucrat chiar in productie, in vinificare, impreuna cu Razvan Macici, am invatat ce inseamna distributie, pentru ca sunt lucruri de care te lovesti la un moment dat. Apoi am trecut la Vinimondo, unde a fost o adevarata scoala pentru tot ceea ce inseamna importuri. Pentru ca este un cu totul alt lucru sa mergi la targurile internationale ca vizitator sau ca importator, ca achizitor, caz in care trebuie sa alegi vinuri cu potential pentru portofoliul tau, sa te orientezi dupa pret, calitate, dupa gusturile publicului tau… Astazi, eu n-as mai putea sa fac altceva. Singurul lucru de care imi pare rau este ca am abandonat partea de scris, de scris despre vinuri, s-a rupt ceva in mine atunci. Si, odata ce te-ai oprit, e greu sa repornesti motoarele. Mai am cateva interventii, ocazional, lucrez cu Cosmin Tudoran la „Profu’ de vin”, unele dintre glumele alea sunt ale mele (rade), si pregatim acum un format nou de emisiune pentru televiziune, va fi o surpriza, sper ca in toamna asta.
In loc de incheiere
Doua decenii de munca in lumea vinului sunt greu de rezumat in cateva pagini de text. Chiar si pentru a puncta cele mai importante repere, este nevoie de timp si „spatiu tipografic”. Asa ca vom reveni, in curand si cu partea a III-a (si ultima) a interviului. Dar, pentru ca numele lui Cezar Ioan, fondatorul si sufletul Vinul.ro, a fost deja mentionat, va promitem, foarte curand, si un interviu la rece cu cel care a condus cea mai longeviva publicatie romaneasca dedicata vinului.
Sursa poze: Valentin Ceafalau
