Exista peste 2,3 milioane de hectare de padure de stejar de pluta. Jumatate din productia mondiala provine din Portugalia
Putini sunt amatorii de vin care, dupa ce savureaza continutul unei sticle, pastreaza dopul; poate doar colectionarii sau, pur si simplu, cei care isi doresc o amintire palpabila a unei licori ce i-a impresionat intr-un moment anume. Pana sa ajunga sub tirbusonul somelierului, dopurile de pluta au avut parte de o adevarata odisee, ce a inceput intr-o padure din Portugalia, Italia, Franta, Maroc, Tunisia sau Algeria.
Experti ai unui proces stravechi
Pentru ca pluta sa poata fi recoltata si apoi prelucrata in forma unui dop al unei sticle de vin, e nevoie de un proces complex, ce se intinde pe durata a zeci de ani.
Recoltarea scoartei de stejar de pluta (Quercus Suber L) – o metoda straveche – incepe la mijlocul lunii mai si dureaza pana la finele lunii august. De nu mai putin de un sfert de secol e nevoie pentru ca un trunchi sa inceapa sa produca pluta si, in consecinta, sa devina profitabil – aici trebuie mentionat ca stejarul de pluta este singurul arbore cu scoarta regenerabila. Masurarea trunchiului este una din metodele prin care se poate determina daca un stejar de pluta este gata pentru recoltare: circumferinta respectivului trunchi trebuie sa fie de circa 70 de centimetri, la 130 de centimetri deasupra nivelului solului. Procesul de recoltare, pentru fiecare stejar, se poate intinde, in medie, pe o perioada de 150 de ani.
Pentru ca procedeul de desprindere a plutei de pe trunchiul de stejar e unul delicat, ce reclama abilitati specifice, companiile angajeaza experti pentru a duce la bun sfarsit aceasta operatiune. Acestia sunt cunoscuti sub numele generic de decorticadores. Daca ne gandim la cat timp trebuie asteptat pentru o singura recolta si cat de pretiosi sunt acesti stejari, nu ar trebui sa ne surprinda faptul ca recoltarea plutei este cea mai bine platita munca agricola din lume.
Desboia, prima recolta
Prima recolta de la un stejar de pluta a primit un nume specific: desboia. Este un proces anevoios, pentru ca stejarul produce initial o pluta cu o structura extrem de neregulata, greu de manipulat chiar si de cei mai experimentati decorticadores. Calitatea inferioara a plutei virgine – cum este numit rezultatul primei recolte – nu permite ca aceasta sa fie utilizata la fabricarea dopurilor pentru sticlele de vin, fiind folosita, de regula, la pardoseli sau izolatii.
Inca noua ani de asteptare
Despre a doua recolta se poate vorbi doar la noua ani dupa recoltarea plutei virgine, deci la circa 35 de ani de la plantarea copacului. Acum stejarul produce o pluta mai putin dura, cunoscuta sub numele de pluta secundara. Insa, surpriza, nici aceasta nu este folosita la fabricare dopurilor.
De abia de la a treia recolta – deci la mai biune de patru decenii de la plantarea stejarului – se poate vorbi de asa-numita amadia sau pluta de reproducere. Aceasta e ideala pentru fabricarea unor dopuri ce intrunesc calitati ideale pentru industria vinului, structura materialului fiind acum regulata, cu un exterior si interior netede.
Padurile din vestul Mediteranei
A treia recolta este momentul din care stejarul de pluta va furniza pluta de buna calitate, la fiecare noua ani. Copacul va produce, in medie,15 recolte de scoarta, de-a lungul existentei sale bicentenare.
Cele mai mari suprafete de padure de stejar de pluta se afla in tarile din vestul Mediteranei: Portugalia, Spania, Italia, Franta, Maroc, Tunisia si Algeria.
In acest moment, in lume exista peste 2,3 milioane de hectare de padure de stejar de pluta. Aproape un sfert din aceasta suprafata se afla in Portugalia, asa ca nu trebuie sa surprinda faptul ca jumatate din productia mondiala de pluta este portugheza.
Fiecare tona de material recoltat de la un stejar poate furniza, in medie, 66.700 de dopuri de pluta.
