Sunt locuri care atrag un anumit fel de oameni. Sunt locuri care inspira creatia, sunt locuri care bucura simturile, sunt locuri care te conving sa construiesti. Daca la cluburile artsy sau care gazduiesc seri de lectura, la restarantele vegane sau la carciumile cu lautari publicul se cerne dupa oferta “din meniu”, locurile care atrag oameni plini de ambitie sunt mult mai greu de definit. Palatul Bragadiru este unul dintre acestea.
Locul unde s-a oprit tavalugul
Din rondul Cosbuc, treci de posta si urci dealul un pic, pe capatul Caii Rahova. Pe dreapta ai Institutul de Lingvistica, Academia, Institutul pentru Economie Agrara si Institutul de Prognoza Economica, un complex de cladiri construit astfel incat sa completeze peisajul in coerenta cu oroarea numita astazi Palatul Parlamentului. Distopic si apasator, oricate minti luminate ar cutreiera astazi culoarele institutelor si Academiei. Insa pe partea stanga a renascut un palat, un martor al “vremurilor bune” si al faptului ca lucrurile bine facute nu cad sub timpuri.
Tavalugul s-a oprit aici, lucrarile de sistematizare urbana care au demolat tot cartierul Uranus si parte din Calea Rahovei s-au impiedicat de un ansamblu atat de bine facut incat putea fi deturnat si folosit in favoarea autoritatilor de atunci. Astazi, la peste 100 de ani de la inaugurare, Palatul Bragadiru redevine un loc important in Bucuresti. Atat Rondul Cosbuc, cat si drumul spre palat si terenurile din jur i-au apartinut lui Dumitru Marinescu Bragadiru, probabil cel mai putin cunoscut industrias roman si unul dintre cei care au investit enorm in educarea Romaniei moderne.
Ucenicul mogul
Copil de sindrilar, Dumitru Marinescu s-a nascut in 1842 si a devenit de foarte tanar, dupa doar clase de scoala, baiat de pravalie al negustorului Iancu Stefanescu, un cofetar si racheriu (proprietar de alambic) din Balta Alba. Dovedit rapid ca fiind muncitor, inteligent si de incredere, incepe sa-i tina locul lui Stefanescu in perioadele in care acesta merge la bai, dupa care ii devine asociat. Intuieste perfect nevoile pietei si, in timpul Razboiului de Independenta, cumpara de la greci spirt medicinal si rachiu pentru spitale si soldati. Cu capitalul obtinut, deschide in 1879 prima fabrica de alcool rafinat, in satul (pe atunci) Bragadiru, unde isi cupara si prima mosie, suficient de mare cat sa isi adauge numelui particula toponimica. Baiatul de pravalie este acum Dumitru Marinescu Bragadiru, care devine in scurt timp, la doar 35 de ani, al doilea cel mai bogat roman, dupa “Nababul” Cantacuzino.
In 1883, incepe sa cumpere terenuri in zona adiacenta Palatului de astazi, de la Mitropolie la Podul Calicilor si pana la bancul estic al Dambovitei. La scurt timp dupa atacul filoxerei, care a afectat grav productia de vin din Romania, cererea pentru bere creste enorm, iar Dumitru Marinescu incepe sa construiasca pe aceste terenuri cea mai moderna fabrica de bere din Romania, care se lanseaza in 1895 cu o productie care aproape ca egaleaza volumul produs de fabricile concurente, Luther si Oppler, adaugand 3,2 milioane de litri celor 4,2 milioane produse de cei doi germani.
Investitii in oameni
In acesti ani, Marinescu construieste in Bragadiru o primarie, o scoala, o biserica si alte cladiri necesare comunitatii. In Bucuresti, pe terenurile din jurul fabricii, construieste locuinte pentru proprii angajati. Construieste, de asemenea, prima retea telefonica rurala din tara, pe propria cheltuiala. Din terenurile cumparate in 1883, doneaza doua hectare pentru construirea bulevardului Regina Maria, astazi George Cosbuc. Incepe o munca de caritate greu de evaluat, trimitand numerosi tineri la studii in strainatate, in speranta ca va crea o noua generatie de agricultori si oameni de afaceri. Este printre primii care le ofera angajatilor conditii decente de munca si de viata – concedii platite, asigurari si duminica libera. Povestea spune ca Dumitru Marinescu mergea pe jos duminica la biserica, pentru ca pana si vizitiul sau avea ziua libera.
Pentru ca fabricile de bere detinute de germani aveau traditia de a le oferi angajatilor si un spatiu de recreere – Luther avea gradina de vara Eliseul, iar Oppler construise Colloseul, o sala de bal si spectacole cu restaurant – Dumitru Marinescu porneste constructia “Colosului”, un monument eclectic de 10.000 de metri patrati proiectat de austriacul Anton Shukerl, in ton cu arhitectura vremii si a zonei, imbinand elemente ragasite la Palatul CEC, Camera de Comert sau Posta Romana. Cand este finalizat, palatul are sala de bal, biblioteca, popicarie, magazine, birouri si numeroase camere. La moartea sa, in 1915, Marinescu detinea a treia cea mai mare avere industriala din Europa. Fiul sau a dus mai departe afacerile familiei pana cand acestea au fost nationalizate.
In 1948, regimul comunist demoleaza frontispiciul care purta numele lui Dumitru Marinescu-Bragadiru si isi pune propria amprenta, transformand palatul in Casa de Cultura I.V. Lenin – un act care, indiferent de cat de neplacut ar fi fost, este posibil sa fie explicatia pentru care furia demolatoare de mai tarziu s-a oprit exact in acel punct.
Un viitor simbol bucurestean
Dupa ce a bucurat generatiile interbelice, Palatul Bragadiru se intoarce, incet dar sigur, la gloria de odinioara. Restaurante la moda, o berarie alaturi, care duce mai departe istoria locului, dar mai ales – pentru noi, iubitorii de vin – o asociere inspirata intre teatrul Godot si wine-bar-ul The Great Hill, din care s-a nascut The Great Hill Society Club. Un loc unde cateva dintre cele mai bune vinuri din Dealu Mare isi gasesc destinul de ambasador cultural intre concerte, piese de teatru sau spectacole de coregrafie, intre expozitii permanente sau temporare ale tinerilor artisti. O reteta impecabila, care pune Palatul Bragadiru pe harta celor mai interesante destinatii din Bucuresti: pe locul unde vechii aristocrati isi exersau pasii de vals, acum puteti gusta un pahar de Chardonnay Vals, pentru ca istoria iubeste mereu un cerc, fie el si simbolic.
Si, daca aveti curiozitatea de a descoperi de ce spuneam la inceput despre locurile care atrag un anumit de oameni, comparati povestea de mai sus a lui Dumitru Marinescu-Bragadiru cu povestea actualului ocupant al unei mari parti din Palat, Marcel Vulpoi, un proeminent om de afaceri pornit la drum de la zero si care investeste astazi in recuperarea trecutului si in asigurarea viitorului pentru tineri actori si artisti plastici. O gasiti aici: https://www.winesofromania.com/palatul-bragadiru-devine-hub-de-arta-si-vin/
Sursa foto:
- Wikipedia
- The Great Hill Society Club
- Palatul Bragadiru
