Joi, inainte de RO-Wine, ma intalnesc cu Marcel Vulpoi la Gastrolab. Are niste apasari, de ceva vreme si, daca tot mi-a mai povestit de-a lungul vremii de planuri si proiecte (toate indeplinite, pana acum, chestie rara, mon cher!), o fi zis ca e loc si de o confesiune. Asa ca, la o bere (eu) si o cola (el), ca suntem inca in orele oficiale de munca, ne-am asezat la o poveste. Pe care o redam semi-cenzurat, pentru acelasi motiv pentru care nu i-a luat interviul Marinela – de dragul firilor mai simtitoare. Ce-i drept, omul are nu un of mare, ci chiar doua-trei, si un mesaj de transmis: „Lasati micromanagementul si hatereala, ridicati-va de pe divane si profitati de oportunitatile „no brainer” la indemana. Sau ne petrecem eternitatea doar noi intre noi”. Un interviu atipic despre lumea vinului romanesc de astazi, asa cum se vede ea, cu ochiul liber, contabilicesc, dar si iubitor de arta si veselie, al lui Marcel Vulpoi.
Microbul vinului, instalat si acceptat
In primul rand, felicitari pentru hotelul proaspat deschis! Nu a trecut multa vreme de cand ai intrat in lumea vinului doar ca sa ajuti un client cu ceva branding si marketing. Si azi… hotel!
S-a dezvoltat microbian, nu stiu cum. De cinci ani, de cand am intrat in Gramofon, am trecut de la etichete la hotel, casute, piscina, spa, petreceri lunare, plus multe alte evenimente, ca incepem si partea asta de edutainment, sper sa fie bine primita…
Pai ai anuntat deja curs de inițiere in ale spumantelor cu Marinela Ardelean…
Da, si vor urma si alti oameni care, cred eu, au ceva de spus. Conceptul e simplu, il stiu de la taberele de matematica – cand ajungeai acolo, sau cum ajungi la noi vinerea, ai doua ore de curs, sambata dimineata, inca doua ore de curs, sambata dupa-amiaza faci o vizita la alta crama, unde sa aplici ce ai invatat. Cu Marinela facem spumante de-alea, spumante de-alelalte, ca ma stii afon, nu stiu nici eu diferenta dintre toate, cu Franciacorta, cu Prosecco, cu toate alea. Cred ca ma inscriu si eu la cursul asta. Ideea e sa plece oamenii de-acolo cu 5% mai destepti sau mai informati, macar in ceea ce priveste vinul.
Ca proaspat proprietar de hotel, ce te enerveaza la enoturismul din Dealu Mare?
Da, pentru mine este o enigma tot ce se intampla in industria vinului. Este ceva de bezna mintii, de neexplicat. Ti-am mai povestit lucruri in timp… Eu am afaceri in 6-7 domenii, iar asta, al vinului este cel mai… dubios. Din punct de vedere al oportunitatilor care exista si al oamenilor care, efectiv, stau blocati in proiect. Si din cauza asa, mor incet, de-aia sunt atatea vanzari si tranzactii, pentru ca mor incet, oamenii nu vor sa se reinventeze, cred ca, pana la urma, e vorba de lipsa de carte.
Despre ospitalitate si marketing
Partea buna e ca a crescut calitatea vinului, de 25 de ani incoace.
Da, da, clar. Eu nu stiu, ca, sunt afonul ideal, dar din ce spun cunoscatorii, si zic cunoscatorii si cu, si fara ghilimele, vinurile au crescut in calitate, da. Stiu povesti si de la tine, si de la altii, cu ce degustari se faceau pe vremuri si, da, se pare ca multe vinuri au crescut in calitate. Se si vede. Dar asta e partea buna.
Oamenii si-au facut, totusi, o camera de degustare, spatii de vizitat, unii un circuit turistic, unii mai au, din cand in cand, zilele portilor deschise…
Din cand in cand, foarte rar. Unii au si limita de dimensiune a grupurilor, ceea ce, iar, mi se pare… Adica, frate, esti la crama, esti tu acolo, e unul in batatura acolo, ca e Gigel-paznicul sau ca e Ionel-imbuteliatorul, vine omul la poarta la tine si…? Si scuza-ma, asta nu mai tine de industria vinului, e chestie de omenie, de ospitalitate, vine unul si-ti bate la poarta, zice „Sunt si eu cu iubita, am vazut ca scrie Gramofon Wine si voiam si noi sa vedem”… Iar eu sa-i raspund ca daca nu-s zece oameni, nu se poate, sa plece acasa, ca noi nu ne pierdem timpul. Revenind, da, sunt cateva proiecte, uite, chiar vorbeam cu Marinela Ardelean de unitatile de cazare din zona, ca mi se pare ca acum, cu 40 de locuri, sunt deja in top, ca sa aflu ca nu, Panciu are hotel serios. Eu nu auzisem pana acum nimic de Panciu, ca ar avea cazare. Si nu ca nu stiu ca proprietar de crama, asta e grav, nu stiu ca potential client, si asta e foarte grav. Cum sa nu te promovezi cu chestia asta?
Poate sunt deja overbooked…
Daca sunt overbooked, chapeau! Da, asa poate, ca si eu, la wine-bar, daca sunt overbooked si am ocupare 100%, nu mai am de ce sa-i fac publicitate… Dar altfel… Revenind, sunt proiecte in zona, dar nu se leaga. Cum a fost Evadare in Dealu Mare a lui Cezar Ioan, care a fost foarte tare. A murit anul trecut, pentru ca noi, cramele, n-am fost in stare sa ne adunam si sa punem un om sa se ocupe. Un om care sa fie si platit pentru asta. Exista o asociatie care s-a ocupat dar, ca sa existe o structura, e nevoie de cineva care sa fie acolo zilnic. Chiar glumea cu cineva azi-dimineata ca poate trebuie sa ne facem o asociatie noi, astia care oferim si locuri de cazare in zona. Sa mai fie o asociatie, sa fie veselie, ce naiba… Asociatia Ospitaliera Dealu Mare…
Dar chiar este o necesitate. Uite, la petrecerile noastre vorbim de 200-250 de oameni. Si, de aici pana la Ploiesti, nu mai exista spatii de cazare, ceea ce este somnul ratiunii…
Si cate taxiuri sa fie si in Ploiesti, libere, la ora la care se termina petrecerea…
Da, peste jumatate din oamenii de la ultima petrecere, se suie in masina si pleaca acasa. Chiar am un grup de cinci oameni care vin la absolut toate petrecerile de la Gramofon si, nu e banc, e pe bune, inainte de fiecare petrecere fac ruleta ruseasca – cine conduce? Si mereu e unul necajit intre ei… Pur si simplu, nu e OK, adica oportunitatile sunt acolo, trebuie doar sa te ridici si sa intinzi mana.
Eterna lipsa de colaborare
Si cum se explica, daca se poate explica? Nu ii intereseaza, sunt multumiti cu nivelul lor de business?
Daca numaram, sunt 5-6 crame cu cazare si pensiuni, pe la 20-25 de camere fiecare…
De ce nu va aliati toti producatorii pe care va intereseaza de cazare, sa faceti un complex in Mizil, cu propriile masini care sa duca oamenii la crame…
Mi se pare senzationala ideea, dar am exercitiul de la wine-bar, pe care il stii bine. Am facut un flaship store al Dealului Mare pe banii mei si nu sunt decat 15 crame acolo, din 40-45, cate or fi acum in Dealu Mare, in conditiile in care nu i-am pus sa aduca bani de acasa. Ia gandeste-te cum ar fa sa-i pui sa aduca bani de-acasa, sa faca un proiect comun. Cum crezi ca va iesi treaba asta?
Ajungem la vechea meteahna a lipsei de colaborare, local, regional, national…
In primul rand, hai sa ne lamurim, sunt doua-trei crame cu 400 de hectare, dar noi, astilalti, suntem, sa recunoastem, muci in ceai. Suntem zero virgula mai nimic, la scara istoriei. Nu poti sa zici ca ne concuram, mie daca imi zice cineva ca e in concurenta cu Gramofon, zic ca gata, sunt smecher. Dar poate unii se considera concurenti… Ce ma amuza e ca nici connaisseur-ii nu se suporta intre ei, asta mi se pare foarte tare!
Unde-s trei, sunt doua bisericute…
Da, chestii de genul asta, daca vine ala, nu vin eu. As organiza un eveniment, odata, pe cuvantul meu, pe banii mei il fac, Marea Impacare de la Gramofon. Veniti toti odata, va bateti aici, fac un ring de box, daca e, si connaisseur-ii, si producatorii… Nu e ca producatorii nu se suporta, pur si simplu nu fac lucruri impreuna, fiecare merge pe treaba lui.
Dar de ce? De ce? Sunt mandri de realizari si simt ca nu trebuie sa imparta laurii?
As vrea sa zic ca e asa. Daca ar fi unul la care sa ne uitam toti, sa spunem ca e Dumnezeu, ca eu vreau sa ajung ca el… Si care ajunge primul sa fie si el demiurg. Dar e fiecare cu modelul lui de business, fiecare pe nise diferite, cu clienti diferiti si asa mai departe. Si e loc sub soare pentru toata lumea. Moivul cred ca este micromanagementul. Am mai zis-o, mi-am mai luat un hate micut, acum cred ca o sa-mi iau unul mai mare, e management de slaba calitate, lipsa totala de viziune si micromanagement. Oamenii pierd zile intregi din viata lor facand lucruri care nu intra in fisa postului unui manager sau antreprenor. Cum ar fi sa ma duc eu la Gabi (Lacureanu, n.r.), nu cumpara substanta X, cumpara substanta Y, ca e mai ieftina cu 7%? Pai nu angajam oameni buni ca sa le spunem ce sa faca, ii angajam ca sa ne spuna ei ce sa facem. La noi, managerii si antreprenorii sufera de sindromul 394. Managerul, in loc sa gandeasca o strategie, se pierde in completat declaratia 394, in munca de jos, si dup-aia zice ca nu are timp de altceva. Si, pentru tipul asta de manager, este si alibiul perfect. „Eu as face, as face si cazare, as face si o strategie de vanzari, dar n-am timp, frate! Trebuie sa ma duc sa vad substantele, sa vad daca a fiert vinul…”. E ca in mitul pesterii, stau intr-o padurice si, pentru ca nu se ridica deasupra, isi inchipuie ca e ditai padurea.
Si mai e o chestie: disperarea de a scapa de vin.
Un vin de 18 lei la oferta ramane un vin de 18 lei
De ce, au crescut stocurile, au scazut vanzarile?
Nu, dar vor sa scape de vin cu orice pret. Ai vazut si tu acum, ca a fost Pastele, la jumatate din cramele romanesti doar oferte 5+1, 1+1, 7+15… Nu e jobul tau, ca manager, si sunt convins ca alea pornesc de la un nivel foarte inalt din organizatie, ca sa nu spun de la cel mai inalt. Iar disperarea de a scapa de vin are repercusiuni foarte mari in viitor. Daca pui un vin la 18 lei, ala ramane un vin de 18 lei in mentalitatea clientului. Adica ce spun eu, ca daca nu se vinde, il bem, nu e nici o gluma. Asta fac! Daca nu s-a vandut, prefer sa ma dus ca fac o chestie caritabila, o gala, un eveniment in care sa fiu partener, decat sa vand cu 15 lei. Eveident, e parerea mea, de contabil.
Dar nici asta nu e neaparat o solutie, nu? Daca mergi partener undeva, se afla imediat si a doua zi ai coada la usa pentru gratuitati contra un logo pe o invitatie. Si, daca nu le dai, tot tu iesi rau, nu? Te-ai zgarcit la cateva sticle.
Corect. De aceea trebuie sa iti alegi foarte bine partenerii, am si eu zeci de mii de cereri de vin gratis. Dar unele sunt ok, fie pentru ca tu crezi in cauza respectiva, fie ca marketing, pentru ca face bine chestiunea aia. Ajungi la niste potentiali clienti valorosi, le place vinul, si anul urmator nu mai ramai cu el nevandut. Dar nu 15 lei, ca e ca si cum l-ai da gratis. Acopera dopul, sticla, eticheta si cam atat, ca daca ajunge in supermarket la 15 lei, inseamna ca a plecat de la tine cu 10-12.
Despre generatia urmatoare
Bun. Din calculele mele, ne appropiem de o piata matura. Diversificare este, avem cat de cat o clasa de consumatori, inca mica, ce-i drept, care stiu ce sa aleaga la raft sau sa intrebe responsabilul de departament. Dar astia imbatranesc. Si, cand o sa ne pensionam, or sa ne intrebe: ati fost voi, generatia rock la putere, ce ati facut? Cum ati pregatit generatiile urmatoare? Nu avem puterea exemplului, copii nostri nu beau vin, beau cocktailuri si energizante…
Si da, si nu… Cine ii educa?
Pai nu parintii lor, prima generatie in fata careia s-a deschis lumea vinului…
Stii cum e cu parintii si educatia? Ca tocmai vorbeam cu cineva de mostenirea afacerilor de familie, si e mai degraba o mostenire a valorilor familiei. Daca tu nu stai cu copilul tau, nu ii explici lucruri si nu ai o relatie apropiata, orice faci tu, copilul va face invers. Copiii considera business-ul ca fiind dusmanul lor, sunt multe exemple, si in lumea vinului. De ce? Ca mami sau tati, in loc sa stea cu mine, se ocupa de business. Tu nu ti-i apropii, tu zici ca lasa, stau maine cu copilul. La fel intr-o familie oarecare, degeaba bei tu vin, daca nu ai o relatie apropiata cu copilul, el nu va fi interesat, dimpotriva, te acuza ca stai cu prietenii la degustari, ca pleci din crasma-n carsma, n-o sa-l intereseze de vin, o sa bea shot-uri de vodca, whisky si tequila. Deci e o treaba de educatie, dar nu doar din familie, ca vezi, e mai complicata… Si cine face educatie in industria vinului? Zi-mi, sa inteleg si eu, ca nu vad…
Teoretic se fac degustari, sampling-uri…
Cine cu cine? Noi intre noi. Hai sa mergem la orice lansare de vinuri, alege tu orice de anul asta, daca nu vezi 50% sa fie aceleasi persoane, ma impusc. Asa zisii formatori de opinie, nici nu stiu ce background au, acum sunt toti wine-something, toti se pricep la vin. Pai de unde, atunci hai sa ne facem si noi grupul celor care se pricep la femei. De unde? Pai am prins si noi cateva in viata asta. Daca ai baut 15 vinuri, dintre care zece gratis, vii acum si zici ca ai pahina aia de FB sau profiul ala de Insta, organizezi degustari si vrei sa-ti dau vin gratis. Pe bune?
Uite poate stii, am dus la crama, ca parte a unui proiect, 120 de studenti de-ai mei, sa le explic cum se face vinul, care e procesul, cu degustare de cinci vinuri platita de mine. Stii care a fost socul meu cel mai mare? S-au vandut in ziua aia peste 100 de sticle de vin. Eu, cand am terminat prezentarea, am zis: gata, copii, multumesc, am terminat, putem sa mergeti! Si toti intrebau de unde sa cumpere. Pai nu trebuie sa cumparati nimic, nu v-am adus aici ca sa imi vand vinul, Doamne, iarta-ma. Iar ei nu si nu, ca unuia i-a placut un vin, altuia altul, nu le stiau pentru ca vinul nu ajunge la ei. Pentru ca la toate evenimentele sunt fix aceiasi oameni, si nimeni nu merge sa-si gaseasca, sa-si descopere audienta. Pai cate cursuri de vin sunt in Romania? Patru? A cate 20 de oameni per sarja? Pai cred ca si la cursurile de crosetat sunt mai multi! Si invers: ia un tanar de 21-24 de ani. De ce ar merge la un curs de vin? Eu lucrez cu tineri, le vad preocuparile… Ce-i spui ca sa-l convingi?
Ca o sa fie smecherul din grup daca stie sa aleaga vinul la carciuma.
Trebuie sa-l faci sa inteleaga ca e o oportunitate de cariera. Si aici, problema vine din ospitalitate, 70% dintre angajatii din ospitalitate considera meseria lor ca fiind o treaba temporara, nu o sansa sa ctstige bani. Pai am cativa ospatari, si la wine-bar, si la Palat, unii dintre ei castiga mai bine decat contabilii. Adica poti sa traiesti o viata foarte ok, dar trebuie sa-ti faci o meserie din asta.
O posibila solutie
Si cum vezi iesirea din situatia asta? Noi zicem ca sunt superficiali si cu capul plin de Tik-Tok, dar ei se uita acolo pentru divertisment. Daca mergi cu vinul pe Tik-Tok, nu risti sa nu te ia in serios?
Depinde cum o servesti, e ca la arta. Tu crezi ca lumea vine la mine la wine-bar si la Palat sa vada tablouri? Poate 10%. Crezi ca a venit vreunul pentru prima data zicand ca a auzit ca are Vulpoi niste Chirnoaga acolo? Sunt curios cati or sa zica la hotel ca vor sa stea in c amera Ilfoveanu. Este despre cum o ambalezi. Scopul meu in viata nu e sa te educ, tu n-ai venit ca sa te educ, ai venit sa te simti bine, sa te relaxezi. Dar! Dar am vazut ca te-ai uitat lung la albastrul ala de-acolo, stii, asta e Sorin Adam. Apropo, poti sa cauti, sa vezi cu cat s-a vandut. Si am o garmada de oameni cau au invatat despre arta, dar intr-un context prietenos, nu bagat pe gat. Mi-au scris oamenii la recenzii online chestii de genul „In Romania, wine-bars are better than museums”. Sunt sigur ca turistul care a scris-o a fost si la muzeu, si la wine-bar. Si i-a placut mai mult la wine-bar, ca a avut si un vin langa…
Deci una dintre solutiile de a aduce mai multi turisti ar fi sa le dam si un pahar de vin cand merg la muzeu.
De ce nu? Pai, asta vreau sa fac si la crama, plus piscina. E sinergia asta dintre muzica, arta si vin. Si teatru, daca vorbim de Godot, unde oamenii vin la teatru, nu vin sa bea vin. Dar vad vin, gusta, se ataseaza de el. Care e raspunsul industriei? Cumparam frapiere la restaurante, dam bonus la chelneri contra dopuri, le punem pahare pe masa, tot din banii cramei, jaridiniere… Poate le cumparam si mese, naibii, in curand cred ca o sa le deschidem restaurante noi, cramele romanesti. Tirbusoane, baxuri cadou, taxe de listare. Cea mai imbecila idee in management este sa-ti inchipui ca poti sa rezolvi cu bani.
Si umfla si artificial pretul vinului…
E o forma de spaga. Definitia mea pentru spaga e ca e o relatie contractuala intre doi cretini. Un cretin care da, ca nu stie sa rezolve problema altfel, si unul care cere, ca nu stie sa faca bani altfel. Si clientul plateste totul. Ăsta e crudul adevar. Doar un manager prost crede ca poate rezolva cu bani. Si amuzant e ca, in fiecare an, e cate o crama care ridica preturile, ridica mereu nivelul spagii. De la afis la intrare la chilotii ospatarului, de o sa ajungem toti sa avem abonament la Jolidon.
Export competitiv, business acasa
Ramane exportul, inseamna, ca singura solutie?
La export am ridicat steagul… in mocirla. Am fost la targuri cativa ani, am considerat ca nu-s bani pierduti, sunt bani platiti pentru o lectie. In Taipei, toata lumea se minuna de cat de uimitoare sunt vinurile. Si cand auzeau de 15-17 euro nu le venea sa creada. Pai, cum, ca aici toate vinurile se vand cu 3, hai 5 euro. Cum adica, si romanii? Pai, da. Nu stiu daca exista vreo analiza de piata clara pe subiect, dar am impresia ca ii prostim pe romani, daca dam containerul in China cu 3 euro si la noi vindem cu 40 de lei. Eu chiar incerc sa-mi raspund la intrebarile astea. Adica sa fim competitivi la export, acasa nu conteaza, acasa fac business. Si ce ma deranjeaza cel mai tare e ca, de fiecare data cand cineva incearca sa faca ceva, e hate, frate. Toata lumea, orice faci, hate. Si nu doar ca e hate fara solutii alternative, e hate dezinteresat, in 70-80% dintre cazuri. Nu e ca iti dau eu cu hate ca ai tu contract cu X si vreau eu sa intru la X. Nu vorbim de moralitate. E ca si cum iti dau hate ca tu ai barba si mie nu-mi creste parul pe fata. Uite, al dracu’, lui ii creste parul, mie nu, ia hai sa-i dau un hate.
La inceput, cand invatam despre lumea vinului, a zis unul o treaba desteapta: nu poti sa zici despre un vin ca e prost. Nu e ca la bere, faci zeci de sarje pe an, poate una iese aiurea. La vin muncesti tot anul, iese o singura data și e multa, foarte multa munca, iar aia mai si depinde de conditiile anului. Si vad, zi de zi, cum se da cu hate, cum scriu oamenii ca vinul ala e prost, ca la ala parca a mancat nisip, ca e chiuvetabil, sau e bun de curatat rugina… Daca nu esti vreun Dumnezeu in domeniu, mai bine taci, daca n-ai nimic de spus. Shut the F up. Te-a intrebat cineva?
Photo credit: Gramofon Wine
