Inainte de a ajunge la Corcova, Serban Damboviceanu a vizitat potentiale tinte de investitii din Dobrogea, Moldova si Muntenia, insa un singur drum la fosta mosie a Bibestilor a fost suficient pentru a descoperi aici toate argumentele posibile pentru a-l convinge ca merita sa ramana. Istoria locului, in primul rand, este atat de bogata incat si-ar merita propriul volum, de la istoria pierduta intre milenii la viile documentate din vremea lui Mihai Viteazu. De la notorietatea vinurilor lui Anton Bibescu in cercurile literare de la Paris la faptul ca aici se refugiau, in adevarate tabere de creatie, Pillat, Minulescu sau Mihail Sebastian, sau ca era locul la care visa Marcel Proust, fara sa fi ajuns vreodata.

Ca terroir, parcelele inconjurate de padure, pantele cu sol variat si plin de minerale, racoarea data de munti peste noapte, in compensare cu soarele de peste zi, dar si deciziile ulterioare – felul in care au fost proiectate parcelele de podgorie (ca densitate de plantare) si practicile cu iz eco de peste an – toate acestea se strang intr-un set de atribute care se traduc in struguri de mare calitate. Nu in ultimul rand, ca argument economic, in perioada in care se nastea crama Corcova Roy&Damboviceanu, ramasitele fostului IAS Corcova se numarau printre putinele petice de podgorie inca agregata, dupa ce majoritatea podgoriilor fusesera retrocedate descendentilor celor care si-au vazut pamanturile confiscate de autoritatile comuniste.