Partea a doua a interviului cu Cezar Ioan se termina cu o constatare: „Moldova nu a intrat in Romania cu vinul. A intrat cu vin, cu muzica si gastronomie, cu festivaluri mari, cu o atmosfera de sarbatoare, cu aerul dionisiac pe care il presupune vinul. Vinul moldovenesc nu inseamna doar Purcari, inseamna Zdob si Zdub, Irina Rimes, Carla’s Dream, inseamna poale-n brau, cozonaci, sarmale…”. Continuam astazi discutia si ne aplecam asupra enoturismului, a punctelor slabe si tari ale producatorilor, dar si asupra marii intrebari: de ce bea lumea atat de putin vin?
Tinerii nu sunt snobi
Wines of Romania: Si ce solutii se intrevad? Facem vin, mai si vindem din el, generatia noastra dispare… Fara piata, degeaba facem vin bun, nu?
Cezar Ioan: As vrea sa am solutii, poate as face si bani (rade). Exista o categorie de tineri, sa-i numesc hipsteri, dar fara ironie, oameni mai aplecati catre vizual, cu apetit, curiozitate, cu un simt vizual, care apreciaza lucruri care arata bine – locuri, lucruri, etichete care arata bine. Ei ar putea fi atrasi catre vin. Dar, cum spunea Exupery, daca vrei sa convingi oamenii sa construiasca corabii, nu ii trimiti dupa scandura, sfoara, panza si cuie, ci povesteste-le despre nesfarsitul marii albastre. Cumva, noi trebuie sa vedem ce alte lucruri ii mai intereseaza pe tineri si se le oferim pe acelea. De la artisti independenti, artisti vizuali, moda care sa fie pe gustul lor, creata de oameni care le plac, muzica… Si sa bagam vinul in acel context. Si vor veni, pentru va vinul ramane o fascinatie, o mica fascinatie, nu in sens de snobism, pentru ca ei, la varsta lor, nu sunt snobi.
Wines of Romania: Ai rezumat modelul Gramofon…
Cezar Ioan: Intr-un fel da.
Wines of Romania: Teatru, cladire istorica, muzica, arta
Cezar Ioan: Si vinuri care au, in majoritatea lor, ceva de spus. Un rest de zahar amabil, nu mult, cat sa convinga. Vinuri foarte bune, fara defecte, ba dimpotriva, cu mari calitati. Da, este o reteta, la fel cu evenimentele de la crama – foc de tabara, muzica jazz, lumea care danseaza, joie de vivre. Vinul la discretie, in costul biletului, te refugiezi intre randurile de vie, daca vrei sa-ti faci Instagramul… Locurile instagramabile sunt foarte importante. Daca vrem sa vindem ideea de corabie – in cazul nostru de vin – trebuie sa vindem tot ce il inconjoara. Pentru ca vinul nu este o pasiune maniacala, este un context intreg si o parte dintr-un stil de viata.
O sticla de gin tine o saptamana
Wines of Romania: Cum vezi evolutia producatorilor din Romania? Pe segmente, pe epoci… Am plecat de la un oligopol.
Cezar Ioan: Cu aparitia primelor fonduri si a primelor investitii private, vorbeam despre o piata dominata de producatori. Producatorul propunea mai mult decat stia consumatorul sa ceara. Vorbim de anii 2000, pana in 2005-2007 si, partial, si dupa. Apoi, pe fondul dezvoltarii marilor retaileri, numeric si geografic, a devenit o piata a acestui tip de intermediar, daca pot sa-l numesc asa. Si, in mare masura, asa este pana astazi. Apoi publicul a inceput sa conteze, nu neaparat sa ceara, dar sa conteze. Si revenim, acelasi public este ofertat astazi de beri artizanale, de cocktailuri, de posibilitatea de a cheltui 100 de lei si sa iei acasa o sticla din care sa bei o saptamana, cu sotie cu tot. Iei o stica de gin, doua ape tonice si bei in fiecare zi. O sticla de vin cam trebuie sa o consumi odata ce ai deschis-o. O sticla de gin sau de spirtoase, nu. Poti s-o tii oricat. Si aici este un neajuns pentru vin, iar oamenii nu il tin ca prima optiune.
Retailul, instrument de marketing
Wines of Romania: Care este relatia dintre producatori si retail astazi?
Cezar Ioan: Proasta! Pentru ca producatorii nu stiu sa lucreze cu retailul, daca ma intrebi pe mine. Sunt foarte putin producatori in Romania care sa stie, care sa fie macar un pic alfabetizati in ceea ce priveste retailul. Cativa producatori mari care au dezvoltat aceasta competenta interna, de a vinde, de a pastra legatura, de a oferi datele in formatul in care are nevoie retailerul, de a oferi argumentul alegerii – si nu doar de pret sau de discount, care este important, ci si argumente legate de calitate sau de poveste. Dintre producatorii mici si mijlocii, sunt inca foarte putini care inteleg ca retailul a devenit un instrument de marketing foarte puternic. La raft te vad sute, mii de oameni, o saptamana la raft face cat un an de campanie pe social media. Asta daca stii sa te diferentiezi, daca stii ce vrei sa comunici. Cand ai 3-4-6 etichete la raft, poti sa spui o poveste acolo, si poate din 300.000 de oameni care trec pe-acolo, cateva zeci de mii te vad.
Dar asta nu este suficient, trebuie sa creezi un mix intre cum te prezinti, povestea pe care o spui, pret, discount, sampling, calitate, executie la raft – atentie!, pentru ca degeaba esti la raft daca tu nu ai oameni care sa verifice. Daca s-au terminat alea trei-sase sticle pe care le aveai la raft, tu esti unul dintre multi, nu sta nimeni sa puna produsul la loc pe raft, de aici nevoia de a avea omul tau acolo, un intern sau o firma care sa se ocupe de treaba asta. Iar cramele mici nu inteleg ce inseamna sa iti lipseasca produsul de la raft o saptamana, cam cum se reflecta asta in cifre. Nu uita doar consumatorul uita si retailerul, pentru ca sistemul lui informatic e batut in cuie, iar oamenii sunt invatati sa observe cand un produs are vanzare zilnica mica. Si atunci nu mai comanda…
Daca nu stii lucrurile astea, nu poti sa actionezi asupra lor. Si, cu riscul de a-mi face mie probleme, trebuie sa admit ca oamenii de marketing de la crame au fugit, sedusi de mirajul unor medii foarte volatile – Facebook, Instagram, Tik-Tok… Dau rezultate rapide, dar ard ca focul de magneziu – se aprinde imediat, straluceste si imediat se stinge. Nu genereaza o arhiva a brandului, daca vrei sa cauti un an mai tarziu pe Google, nu o sa ai nici un rezultat. In schimb, isi neglijeaza propriile site-uri, stau cu informatiile neactualizate cu anii, ori acolo ar trebui sa fie izvorul, sursa principala de informatie.
Despre enoturism: trebuie lucrat la retete
Wines of Romania: Si ce ar trebui producatorii sa faca, atunci?
Cezar Ioan: Sa puna mana si sa citeasca. Ma si pufneste rasul cand ma gandesc la ce raspunsuri ai primi daca i-ai intreba ce si cand au citit ultima oara.
Wines of Romania: De marketing, de tehnologie…
Cezar Ioan: Nu, orice fel de carte! Nu articole sau prospecte de pompa de vin, o carte. Si cam cate citesc pe an. De unde sa iti vina idei, daca nu te hranesti cu idei? Este o problema in toata societatea, se citesc foarte putine carti. Suntem intr-o criza de idei, pentru ca nu ne alimentam cu idei. Mancam gunoi, cream gunoi… Ne hranim cu emisiuni, tik-tok-uri, youtube-uri de o calitate indoielnica…
Wines of Romania: Cum vezi turismul enologic? E clar ca are viitor…
Cezar Ioan: Da, clar, experienta mi-a dovedit-o, mai ales in Dealu Mare. Oamenii erau fascinati, erau fani, intrebau cand se mai face, de ce e atat de rar… Nu doar Evadare in Dealu Mare, ci si Sambata Portilot Deschise si alte asemenea. Dar vorbesc in primul rind despre Evadare, pentru ca oamenilor le place sa fie gregari, sa fie in grupuri mari, sa cunoasca, sa vada alti oameni. Iar acum exista pensiuni AirBnB-uri, in unele sezoane mai pui si statiunea Sarata Monteoru… Sunt, totusi, patru hoteluri, vreo zece pensiuni, la o distanta de 20 de minute cu autocarul. Si sunt goale toamna si primavara. Vara nu se poate, sunt contracte cu statul, bilete la tratamente etc.. Dar poate ca oamenii vor intelege ca 20 de minute nu e mult.
O alta problema este ca multi producatori insista pe procesul de fabricatie. Daca mergi la trei producatori intr-o zi… Iar te ia de la presa, mustuiala… Nu e neaparat un proces spectaculos. Ar trebui un pic de coordonare aici, sa nu mai treaca oamenii prin tot. Spui care sunt punctele de diferentiere si treci la degustare.
Si, ultima mea problema: inca sunt multe crame la care mergi si ai la degustare grisine cu prosciutto di Parma sau crudo sau alte asemenea… Cred ca publicul de vin merita gastronomie locala. Poate chiar adus un producator, de la care participantii sa si cumpere, sa perceapa prezenta sa ca pe un serviciu suplimentar pe care il face producatorul de vin. Orice, nu doar pastrama si carnati, pot sa fie dulceturi, siropuri, lavanda… Exista o fascinatie pentru productia mica, pentru bio si artizanal.
Articol scris de Radu Rizea
Sursa Poze: Cezar Ioan
