Asta e gluma care circulă în gașca mea de prieteni vechi și se referă la toate chestiile îmbuteliat-îndoielnice pe care le-am băut în tinerețile noastre comune. Nu fiindc-am fi avut vreo apucătură masochistă, ci fiindcă așa arăta oferta alcoolică, în cretacicul târziu în care ne-am trăit studenția și primii ani de după. Iar nopțile doldora de fum și decibeli petrecute în locuri precum Club A sau Backstage aveau trei numitori comuni: berea populară, "Lacrima lui Ovidiu" și "Busuioaca de Bohotin". La vremea respectivă (sfârșitul anilor ’90 – începutul anilor 2000), cam pe-acolo se situa maximul de sofisticare pe care ți-l puteai permite, financiar, social și comercial. Lacrima și Busuioaca mi-au fost tovarăși fideli la concertele Timpuri Noi, Holograf, Vița de Vie și Taxi, la aniversări fără tort sau lumânări, dar cu vârste la care-acum mă gândesc cu infinită tandrețe; la sesiuni turbate de râsete și dans care se sfârșeau abia spre dimineață.
Din timpurile cu pricina și până-n prezent, lucrurile s-au schimbat (Slavă Cerului!) radical. "Lacrima lui Ovidiu" n-aș mai bea azi nici sub amenințarea pistolului. Însă cu Busuioaca e o cu totul altă poveste. Dumnezeul iubitorilor de vin a făcut ca, "în zilele noastre", să nu te mai pândească diabetul sub fiecare dop scos de la o astfel de sticlă. Pentru simplul motiv că, acum, soiul ăsta se vinifică – pe alocuri exemplar – și în sec. Varianta de la Strunga Winery ori cea care circulă sub numele de cod "Colocviu la Paris" (meșterită de Cotnari) sunt două dintre cele pe care le-am încercat. Plănuiesc să extind "studiul comparativ" măcar cu versiunea Diamond a celor de la Domeniile Averești. Sau, de ce nu, să trec granița cu propunerea fraților moldoveni de la Poiana. De dragul vremurilor în care Busuioaca = compot discret alcoolizat. Ca să am din nou motive de râs și de povești care să-nceapă cu "Mai ții minte când…?".
Nota Wines of Romania:
„Lacrima lui Ovidiu” a avut un traseu aventuros, de la vin rezervat elitelor la vinul cluburilor din anii 90, apoi, din cauza cererii mari, a ajuns să fie produs în Spania, la o calitate discutabilă, după care a început să dispară din preferințele publicului. Odată cu revenirea în peisaj a companiei Murfatlar Vinul, Lacrima lui Ovidiu este din nou un vin cu Denumire Origine Controlată Murfatlar.
Despre Busuioaca de Bohotin și destinul său de poveste, de la „vinul hangiței” până aproape de dispariție și apoi la renașterea miraculoasă în podgoria Domeniilor Averești am povestit pe larg în episodul „La 18 ani, libertatea era dulce ca o Busuioacă”, scris de Ioana Cristina Szabo.
Despre autoare:
Diana Popescu este scriitoare și jurnalistă cu o experiență de peste două decenii în presa culturală. A lucrat la Adevărul și Gândul, iar timp de 7 ani a fost producătorul emisiunii DIGICULT de la Digi24.
Moderează podcastul cultural Cronicari Digitali din 2020, an în care a lansat o carte pentru copii. În 2024 a publicat un volum cu întâmplări și oameni întâlniți în mijloacele de comun bucureștene, iar pe ea o poți întâlni frecvent (și) în cercurile iubitorilor de vin și gourmet.
Despre această rubrică
Vinul Tinereții e un serial de povești despre primele vinuri care ne-au introdus în această lume fascinantă – la vârsta legală. Deși poate azi nu mai consumăm acele vinuri sau multe dintre ele nu mai există, ele sunt cele de care se leagă poate unele dintre cele mai fascinante întâmplări ale vieții noastre, pentru că aceia sunt, în multe feluri, anii care ne definesc ca oameni și ca valori.
La Wines of Romania încercăm să le descoperim – atât vinurile, cât și valorile – cu ajutorul poveștilor voastre și să refacem traseele străbătute de atunci și până azi, ca oameni și ca gusturi.
Așteptăm poveștile voastre pe adresa info@winesofromania.com
