Parafrazând titlurile trilogiei de filme western cu ardeleni, mi-am amintit că francezii nu-și dispută supremația doar cu italienii, în ce privește gastronomia și vinurile, ci și cu englezii, pentru importanța de-a lungul istoriei și contribuția lor la formarea limbii engleze. Dar e mai puțin cunoscut felul în care, vinul franțuzesc, ah, atât de minunat și de neatins nici cu o floare, are de-a face cu… ați ghicit, englezii.
Ei bine, s-o luăm pe îndelete. Îmi amintesc cum profesorul meu de limba franceză din liceu ne spunea, cu nedisimulată satisfacție și un zâmbet larg, ce anticipa cumplita afirmație, că „engleza e o franceză stâlcită”. Un asemenea atac era apoi demonstrat de numeroasele cuvinte intrate în limba engleză pe filieră franceză (de văzut filmul omonim, după romanul lui Robin Moore), unele adaptate fonetic, altele păstrate chiar și azi cu pronunția originală (ex.: fiancé – logodnic), alte galicisme fiind atestate în secolul al XIII-lea (cam 10.000), dintre care aproximativ 7500 rămase până astăzi în limba briților.
Dacă în lupta dintre etimonul englez şi cel francez se ajunge chiar la dispariţia lexemului autohton, în ceea ce privește cuvântul nostru preferat, vin, el a fost asimilat fonetic, iar franțuzescul vin(vẽ) devine wine, în timp ce podgoria, vigne, vignoble devine vineyard. Nu uităm și de universalul terroir.
Revanșa englezilor
Când spui Franța, se activează experiențele anterioare, cultura generală, clișeele, iar în mintea noastră, căci suntem pofticioși, nu-i așa, defilează aleator preparate gourmet mustind de unt, patiserie cu mii de straturi deasupra cărora plutesc pulberi aromate de vanilie și, bineînțeles, vinuri. Cea mai faimoasă regiune pentru iubitorii de vinuri este, fără îndoială, Bordeaux. Cunoscătorii vor enumera în continuare, desigur, Burgundia, Valea Rhonului, Valea Loarei, Champagne, iar cei mai pricepuți vor pomeni Alsacia și Languedoc Roussillon.
Rămânem la Bordeaux, pentru a vedea ce legătură au englezii cu regiunea care a dăruit lumii un vin memorabil și nuanța acestuia.
Povestea începe cu faimosul Richard Inimă de Leu, cel care, la doar 15 ani, ca tânără viță Plantagenet, a devenit duce de Aquitania. Englezii n-au uitat anul 1066 și consecințele bătăliei de la Hastings. Cel puțin pe tărâmul vinurilor, englezii pare că au avut parte de o revanșă.
Odată cu titlul de duce de Aquitania, tânărul Richard Plantagenet s-a trezit cu zona sud-vestică a Franței în fermentabila sa posesie. Aici se producea un vin rosé întunecat, care purta adesea denumirea de Clairet. Câteva sute de ani, de aici au traversat canalul Mânecii spre țărmurile engleze, corăbii mândre și burdușite cu vinurile de Bordeaux, căci tare au mai prins învinșii de odinioară gustul bogat și culoarea saturată a Clairet-ului. Și cum o astfel de revanșă n-ar fi completă fără o invadare ca la carte, mii de castele au fost ridicate de englezi în această regiune, special pentru a cultiva vița de vie și a produce vinurile mult râvnite și aducătoare de veselie și profit. Istoria vinurilor ne spune că atunci au fost construite corăbii speciale, capabile să transporte mari cantități de Clairet, dar și alte butoaie. Oricum, cheiurile din Bordeaux erau rezervate exportatorilor de mărfuri spre Anglia.
Bartonii și vinul francez
Printre numeroșii posesori de castele din regiunea Bordeaux, a căror ocupație este viticultura, se află familia Barton. Membrii celei mai vechi familii care se ocupă neîntrerupt de sute de ani de vinuri sunt la origine irlandezi, primul fiind Thomas Barton, sosit pe plaiuri normande în 1722. Un nepot pe nume Hugh a moștenit viitoarea profitabilă avere, iar după asocierea sa cu Daniel Guestier, se naște o faimoasă companie Barton & Guestier. După o serie de peripeții, moșia unde produceau vinurile devine, prin achiziții succesive, Chateau Léoville-Barton și Chateau Langoa-Barton, cu aceeași fructuoasă colaborare între bartoni și guestieri.
Aceasta ar fi, pe scurt, povestea unui faimos vin bordelez cu o tușă irlandeză inevitabilă. Acum, dacă ne gândim la infinita confruntare dintre irlandezi și englezi, ne vine să deschidem repede o sticlă de vin, și turnând în pahare, să spunem, așa cum m-a învățat Momo, un francez producător de brânză: Santé, bonheur, sexe et bonne humeur!
