Home Stiri Taierea de iarna a viei – 5 mituri demontate

Taierea de iarna a viei – 5 mituri demontate

0 Comment
Taierea de iarna a viei – 5 mituri demontate

Taierea de rodire in perioada de repaus hibernal a vitei-de-vie reprezinta una dintre cele mai importante lucrari care se face in podgorii.

1. Taietorul vitei-de-vie trebuie sa fie vizionar

Ca vita-de-vie este o liana o stie orice viticultor, chiar si cei care o ingrijesc dupa cultura populara. Aceasta liana ar putea creste continuu in arealele unde intalneste conditii climatice favorabile, iar obtinerea chiar si a doua recolte pe an este o realitate, nu un mit. 

Totul depinde de om si de modul in care el poate influenta dezvoltarea mugurilor latenti, de la al cincilea si al saselea nod de pe lastarii principali, mentinand in acelasi timp ciorchinii deja formati. Nu este vorba despre a doua recolta, alcatuita din ciorchinii de pe copilii rezultati in urma unui carnit prematur prea sever, ci de potentarea recoltei, din muguri situati tot pe lăstarii principali. 

In climatul temperat, asa cum este situata Romania, vita-de-vie isi permite o perioada de circa trei-patru luni de repaus vegetativ, somnul de iarna sau dormansul. Asa cum am scris intr-un articol anterior, acesta nu este un somn atat de profund precum o coma, ci mai degraba o mutare a activitatii de la suprafata solului, supusa temperaturilor scazute, in subsol. 

Aici se lucreaza non-stop, fie vara, fie iarna. Gelivatia, procesul de dezagregare a rocilor de la suprafata pamantului, provocat de variatiile de temperatura, schimba structura fizica a solului de la suprafata, accentuand permeabilitatea apei si schimburile osmotice, care modifica densitatea si compozitia solutiei coloidale nutritive pe care radacinile absorbante ale vitei-de-vie, radicelele, o extrag cu nesat daca exista conditii prielnice, chiar si in timpul iernii.

Regenerarea sau rejuvenarea butucului trebuie sa pastreze destul lemn, pentru taierile din anul urmator. Acesta este adesea cel mai critic aspect al procesului de taiere, pentru ca trebuie anticipata prezenta lemnului nou la locul potrivit pentru taierea din iarna viitoare, iar acest lucru nu se face in mod automat, ci bine gandit,  prin intermediul structurilor de retorsiune, de retur/ revenire, tinand cont de pozitionarea mugurilor ramasi dupa taiere.[2]

2. Taierile de iarna ale vitei-de-vie, intre mit si realitate

Veriga de rod clasica este alcatuita dintr-un:

  • cep de rod sau de inlocuire, care are doi (maxim trei) ochi (muguri de rod) si o
  • coarda (8-10 ochi sau mai multi, in functie de vigoarea si specificul soiului (masa sau vin), gradul de lignificare al lemnului anual, regimul de precipitatii, expozitia, fertilitatea solului si inca o multitudine de alti factori pentru care ar fi necesar de povestit intr-un articol separat!)
  • sau cordita (5-8 ochi, formatiune intalnita mai ales la soiurile cu vigoare mica si mijlocie)
  • sau calaras (4-5 ochi, fiind un element de rod de compromis, utilizat mai ales la soiurile cu vigoare mica sau in anii secetosi, cand cresterile au fost slabe si lemnul anual nu s-a maturat suficient, pe o portiune mai lunga). 

3. Nu toate viile se taie la fel

Intr-adevar, nivelul productiei se stabileste conform directiei de utilizare a strugurilor, pentru evitarea sub-normarii sau a supra-incarcarii cu rod. 

Este deosebit de importanta alegerea tipului de taiere, scurt sau lung, in functie de soi, cunoscand faptul ca mugurii bazali, situati pe formatiunile lemnoase scurte, sunt mai fertili decat omologii lor, de pe formatiunile lungi. Acest fenomen poate fi temperat prin taiere, conducand la disparitia fenomenului de inhibitie corelativa a celor doi muguri din varf. [2]

In componenta verigii de rod, cepul de rod sau de inlocuire care se lasa mai aproape de capul butucului (partea apicală a trunchiului), controleaza acrotonia. 

Amplasarea sistematică a cepului de inlocuire pe capul butucului, duce în timp la aparitia unei formatiuni care seamana cu un arici cu tepii taiati sau un “cap de salcie”, numit astfel prin analogie cu morfologia salciilor dupa taierea lastarilor anuali [1] folositi in industria impletiturilor din nuiele. 

Evitarea indepartarii de trunchi puntilor de rod, prin repartizarea elementelor de rod si a celor de inlocuire, optimizand accesul la lumina si limitand alungirea partii lemnoase perene (capul butucului), nu este prea usor de realizat. 

Doar taierea de iarna, asa-numita “in uscat”, cu respectarea fluxului de seva, este o metoda care scade frecventa aparitiei capetelor de salcie, in plantatiile unde taierile se executa corect.

4. Taierea vitei-de-vie creste riscul aparitiei bolilor

Prin ranile ramase de la taiere intra bolile este o afirmatie partial falsa. Vita-de-vie are o mare putere de a-si vindeca ranile. Indata ce apare o rana, acolo se formeaza calus, tesut vegetal de natura fizico-chimica, cu rol in cicatrizarea leziunilor, fie ca ele sunt produse prin taiere, de catre om, fie prin rupere accidentala, fie datorita loviturilor de grindina, fie chiar si dupa caderea frunzelor.

Odata cu scaderea temperaturilor, toamna, majoritatea fungilor patogeni isi reduc populatiile la formele de rezistenta – spori, forme de viata in care vor trece peste sezonul rece. 

Singurele imbolnaviri care s-ar putea produce in timpul iernii, bolile lemnului, sunt si cele mai grave, pentru ca sunt mutate de la o planta la alta, prin intermediul foarfecelor. 

Un mijloc de prevenire a bolilor lemnului la vita-de-vie este dezinfectarea sistematica a foarfecelor si cunoasterea focarelor de infectie din propria plantatie.

5. Daca taiem via prea tarziu, ii scurtam viata

Taierea tarzie a vitei-de-vie duce la pierderea sevei si slabirea in timp a plantei. Partial adevarat sii pana aici nu e nimic contradictoriu. Dar, exista un moment pentru fiecare lucrare. 

Majoritatea specialistilor sustin taierea si toaletarea viei in timpul dormansului, indata dupa caderea frunzelor, incepand cu luna Noiembrie. Acolo unde taierea se face manual si sunt mii de hectare, este cumva justificat economic, sa incepi taierea atat de devreme. 

Este adevarat ca ranile produse la taierile din iarna se usuca mai rapid, daca sunt expuse temperaturilor scazute din timpul iernii si plansul (exudatul sevei) in primavara nu se manifesta pregnant cantitativ. 

La fel de adevarat este si ca, pentru a evita problemele de uscare si ingheturile severe de iarnă, via taiata catre inceputul primaverii este mult mai putin susceptibila la bolile lemnului (esca, eutipoza), iar ranile se vindeca mult mai repede, insusi plansul generand o calusare mai rapida. De aceea, chiar si intr-o exploatatie individuala, in zonele unde au fost semnalate frecvent ingheturi tarzii de primavara, viile sunt taiate ultimele. 

Pe de alta parte, acrotonia, adica dominanta mugurelui apical asupra celorlalti in dezvoltarea plantelor, permite intarzierea taierilor pana cand mugurii terminali se deschid. Este o practica ce prinde din ce in ce mai mult in arealele unde, in ultimii 10 ani, ingheturile tarzii de primavara au facut ravagii. Acrotonia este valabila si la o multime de pomi fructiferi sau arbori/ arbusti ornamentali. 

Pe acest principiu, pentru a depasi ingheturile tarzii de primavara, am putea sa amanam taierile caisilor, piersicilor, prunilor si chiar pe cele de la trandafiri, lasand sa inghete frunzulitele de la varful lastarilor. Taierea dupa aceasta fenofaza ar stimula pornirea mugurilor bazali, intarziind intrarea in vegetatie, pana dupa trecerea perioadei critice din punct de vedere termic.

In Franta, dupa experientele facute de catre profesorul Alain Deloire pe soiul Syrah, tot mai multi viticultori din Alsace, Champagne sau Burgogne se reorienteaza catre taierile intarziate, care sunt de departe investitia cea mai favorabila in lupta cu schimbarile climatice, care aduc din ce in ce mai des temperaturi ridicate in Ianuarie si Februarie si ingheturi puternice in Aprilie si uneori chiar in Mai. [2]

Cand cunoastem provocarile, suntem pregatiti. Sa ne dorim un an normal, fara ingheturi tarzii, cu recolta bogata si sanatoasa, sa putem face vinuri competitive. De aceea, nu e un secret si nici un mit, ca viitorul vin sta “in varful foarfecelui muncitorului care taie via iarna”.

Succes concurentilor inscrisi la prima competitie dedicata viticultorilor din Romania, primul concurs de taiere a vitei-de-vie in uscat: WOR – Cel mai bun viticultor din Romania – 2023!

Referinte:

[1] Simonit, Marco – Guide pratique de la taille Guyot – Prevenir les maladies du bois, Editions France Agricole, 2016

[2] Carbonneau, A. et all – Traite de la Vigne, 3-e edition, Dunod, 2020

RECOMANDARI

Alatura-te comunitatii noastre, ca sa fii printre primii care afla ultimele noutati. 

© 2024 Wines Of Romania By Marinela Ardelean

UTILE

© 2024 Wines Of Romania By Marinela Ardelean

Continutul portalului este proprietatea winesofromania.com, care va fi citat ca sursa de continut si nu poate fi preluat, difuzat, vandut sau revandut decat cu acordul scris al winesofromania.com. In cazul in care doriti sa preluati orice tip de continut de pe aceasta platforma, ne puteti contacta pe adresa info@winesofromania.com

CATEGORIES