… de Cotnari. Nu mai este favoritul meu (m-am alăturat și eu acelor excentrici care cred că vinul alb sec e vinul real, cele demidulci sunt pentru alții, nu știu cine). Dar pe atunci, când abia am trecut de bacalaureat și prospectam noile realități ale erei adulte, Grasa de Cotnari mi-a oferit momente speciale. A fost o tabără în noiembrie, în 1998, abia eșuasem să intru la facultate (pe atunci se dădeau examene serioase), deci aveam un an liber de a mă implica și mai mult în mișcarea de tineret pe care o făcusem deja din clasa a noua și aveam mai mult timp să organizez lucruri. Ca de exemplu acest bootcamp al unei organizații care organiza traininguri și dezvolta organizații de elevi și studenți ale comunității maghiare în toată Transilvania. Ne-am întâlnit în Băile Tușnad, vreo 30-35 de oameni, de joi până duminică, într-o casă mare.
Ziua aceea de joi a început însă devreme. Am întâlnit-o pe ea pe la 7 dimineața, în biroul Uniunii Liceenilor din Miercurea Ciuc. Neavând ce face, ne-am dus la cafea (cu ea și cu o prietenă de-a ei). Dar prietena ei nu prea se făcea simțită în peisaj, exista doar ea. Ne știam doar din auzite, dar asta nu ne-am împiedicat să stăm mai bine de 5 ore în povești
Dar mai apoi vinul, vinul a fost elementul cheie. Știți acea întrebare, pe la 4-5 după masa, când cumperi lucrurile ca să nu mai ai treabă: "Ce bem diseară?" Și Grasa de Cotnari ne-a zâmbit prima dată de pe raft. Și apoi ne-a zâmbit toată seara și, apoi, mare parte din noapte. Încă îmi amintesc cât de mult îmi plăcea gustul său dulce, dar nu prea dulce. Se asorta perfect momentului. Ea îmi era deja dulce, dar încă nu foarte dulce. Dar totul prevestea ceva magnific. Am stat toată noaptea la povești. Habar n-am despre ce.
Și nu era numai momentul și vinul, erau ochii ei, erau acele scântei care anunțau deja o relație unică și de durată. Durata s-a dovedit a fi de cam 16 luni, după care ea mi-a frânt inima pentru că a găsit pe altcineva, crezând că și eu am pe altcineva. Chit că nu aveam. Dar hei, eram tineri. Iar prietenia a rămas așa cum a rămas la fel de dulce ca amintirea Grasei de Cotnari. De fiecare dată când poposesc în vreun supermarket, Grasa de Cotnari e acolo și îmi zâmbește. Locul, persoana și vinul rămân tipărite în eternitate.
Nota Wines of Romania
Vestea bună pentru András Farkas este că astăzi avem Grasa de Cotnari în toate versiunile, de la sec la dulce, ca vin de colecție, ca spumant proaspăt sau spumant îndelung maturat pe drojdii. Și într-adevăr, este unul dintre cele mai ofertante soiuri locale ale Moldovei, poate pe nedrept poziționat ca vin popular, datorită răspândirii sale din acei ani. Între timp, soiul a dovedit un potențial extraordinar și o versatilitate rară, așa că ne așteptăm la încă și mai multe surprize din partea sa.
Despre autor
András Farkas este un inovator social născut în septembrie 1979 (deci zice că, tehnic, e încă generația X) care are dezvoltarea tinerilor ca preocupare încă din adolescență, când a început să activeze în organizații de elevi și de tineret. Este co-fondator la Grupul PONT, o organizație de inovare socială creată în 2009 cu baza la Cluj și unul din arhitecții programului Capitala Tineretului din România. Îi place să dezvolte sisteme și mecanisme de inovare socială, procese participative de dezvoltare urbană. Dar între timp este preocupat și de conștiință și relația umană cu timpul, inclusiv gestiunea lui. Când visează mare, speră să lase în urmă o teorie a conștientizării individuale, comunitare și sociale, în modelarea și schimbarea viitorului.
Vinul Tinereții e un serial de povești despre primele vinuri care ne-au introdus în această lume fascinantă – la vârsta legală. Deși poate azi nu mai consumăm acele vinuri sau multe dintre ele nu mai există, ele sunt cele de care se leagă poate unele dintre cele mai fascinante întâmplări ale vieții noastre, pentru că aceia sunt, în multe feluri, anii care ne definesc ca oameni și ca valori.
La Wines of Romania încercăm să le descoperim – atât vinurile, cât și valorile – cu ajutorul poveștilor voastre și să refacem traseele străbătute de atunci și până azi, ca oameni și ca gusturi.
Săptămână de săptămână publicăm aici poveștile voastre și celebrăm nostalgia cu o sticlă de vin oferită celor mai autentici dintre urmăritori. Trimite-ne și tu povestea ta despre cum ai făcut primii pași în lumea vinului și care a fost soiul de care te-ai îndrăgostit și, dacă ne convingi, îți trimitem o sticlă de vin în dar pentru a sărbători această amintire așa cum se cuvine. Cine știe, poate chiar ACEL vin.
Așteptăm poveștile voastre pe adresa info@winesofromania.com
