Aproape îl convinsesem pe Marcel Vulpoi să scrie lunar la Wines of Romania, dar când am ajuns la un subiect delicat, și anume profitabilitatea companiilor în vin… A început o lucrare care acum depășește 50 de pagini și pe care ne mai gândim cum o publicăm. Dar, tot răul spre bine – am stat la o șuetă despre noutățile de la cramă, dar și din București, despre vinuri și etichete, despre tineri și accesul lor la lucruri pe care le consideram normale acum 25 de ani. Și, ca de obicei, avem tolba plină de noutăți!
Un interviu de Radu Rizea
Adio, Opus Fabula!
Wines of Romania: Să începem sticla de spumant cu faptul care are, deocamdată, cea mai mare valoare de știre: Opus Fabula…
Marcel Vulpoi: Adică faptul că a fost Opus Fabula și nu mai e? Așa e. Acum e Contra Fabula
Wines of Romania: Adică stă vulpea în copac cu cașcavalul în gură și vine corbul și o păcălește?
Marcel Vulpoi: Da, da, ceva de genul. Sau, inspirat de La Familia, aș zice că noi am vrut să ne batem în vinuri, dar ei au vrut în avocați. Cu alte cuvinte, Opus Fabula intră în rebranding acum, îi vom spune Contra Fabula, am avut mai multe opțiuni. Fabula mai există în Spania și are, culmea!, tot o vulpe pe etichetă. Antifabula sună prea tare ca Antifrauda… Așa că am rămas cu Contra Fabula.
Wines of Romania: Dar ce s-a întâmplat, de fapt?
Marcel Vulpoi: Am avut o opoziție de la o cramă care are un vin cu nume asemănător. Ei au trimis o adresă, noi am câștigat în primă instanță, după care au trimis un plic la cramă, pe care colegii noștri nu l-au identificat la timp și n-am mai putut să depunem întâmpinare. Practic, numele a rămas în aer. A rămas să-i spunem Contra Fabula și, până la urmă, e important ce e în sticlă, nu ce scrie pe ea. Oricum, cei mai mulți clienți veneau la cramă și spuneau „vreau și eu vinul ăla cu fabulă”…
Facem vinuri, nu etichete!
Wines of Romania: Există și sticle care vând numai brandul, că ce e înăuntrul sticlei… altfel nu aveam piața de falsuri pentru Chateau Margaux și alte cele.
Marcel Vulpoi: Da, pentru că sunt și mulți clienți care cumpără etichete. De altfel, unul dintre jocurile mele preferate este să ne strângem 6-7 prieteni la o degustare în orb, somelierul doar spunea dacă este un cupaj de 2 sau 3 soiuri, iar noi trebuia să ghicim ce anume este în pahare, Merlot, Fetească neagră… Bine, toți la fel de afoni ca și mine, să nu-ți închipui altceva. Dacă ghiceai soiul aveai 0,5 puncte, dacă ghiceai și crama, era încă un punct. Și s-a plătit nota în funcție de cum s-a ghicit – ultimul loc plătește cel mai mult, primul loc – cel mai puțin. Și așa, mulți și-au dat seama că, de fapt, ei beau etichetele. Mie îmi place să cred că noi facem vinuri, nu etichete.
Gramofon lansează Ressonant & Gramofoniac
Wines of Romania: Dacă tot vorbim de vinuri și de etichete – parcă pregătiți ceva nou pentru 2025, nu?
Marcel Vulpoi: Păi, dacă m-ai luat direct cu Opus Fabula… Avem breaking news, bun de oprit emisia și pus pe bandă galbenă! M-am tot gândit dacă să-ți spun sau nu, dar nu pot să mă abțin… O să facem un proiect pe care îl iubesc foarte mult, cu Gabi Lăcureanu, cu L’Artist, un vin creat în parteneriat, în care L’Artist intră în rezonanță cu Gramofon, de unde și numele – Ressonant.
Știi că avem vinurile făcute cu somelieri – cu Sergiu Nedelea, Julia Scavo și Virgil Mănescu, și i-am zis și lui Gabi, încă de pe atunci, de când am lansat Sonorum, că trebuie și un vin semnat de el. Și a rămas că ne anunță el când va fi momentul, pentru că trebuie, evident, să fie un vin la un anumit standard, să fie o anumită cantitate… Până la urmă, îi atașează brandul lui, L’Artist, brand la care a lucrat, l-a construit… Și recent, când mergeam la cramă, mi-a arătat câteva baricuri cu Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească neagră, a ales câteva din cele 40 de baricuri, și a făcut un cupaj în 1.200-1.500 de sticle din vinurile din recolta 2022, pe care l-am îmbuteliat și pe care îl lăsăm cel puțin un an în sticlă, deci o să fie lansat spre toamnă. Și îți garantez că va avea parte de o lansare cum nu ai mai văzut. O să fie foarte amuzant – tu știi părerea mea despre vin, eu sunt afonul perfect, eu zic că atunci când e vorba despre vin, lumea trebuie să se distreze. Ca idee, plătești să vii la lansare și e posibil să pleci cu datorii, hehe!
Wines of Romania: Este un moment de maturitate și pentru colaborarea voastră, și pentru podgorie, Gabi Lăcureanu vă știe deja bine acum parcelele, potențialul, ritmurile… A ajuns toată via la maturitate, inclusiv replantările, nu?
Marcel Vulpoi: Păi a fost plantată în 2009, am cules rod în 2015 deci, da, avem zece ani de recolte. Și tot în toamnă sau, sper eu, mai devreme, o să lansăm Gramofoniac.
Wines of Romania: Gramo…
Marcel Vulpoi: …foniac. Adică un „coniac” Gramofon, avem de trei ani la Zetea, la învechit, un distilat de Chardonnay, acum am ales sticla, se lucrează intens la etichete, și va fi un vinars care se va numi Gramofoniac. Aici sper să nu mai am alte probleme cu drepturile de autor, cum ar fi?! Ideea mea a fost că trebuie să îi dai omului ce să bea de la începutul până la sfârșitul mesei. De acolo și ideea cu prosecco-ul, de aici și distilatul, pentru că o masă cinstită se termină cu un digestiv. Problema a fost să găsim vinul, când l-am întrebat pe Gabi, a râs, mi-a zis „ce, tu ai vin de ars?”. Și m-am interesat, și așa se pare, că oamenii trimiteau la distilat vinul prost, care nu se vindea. Gabi s-a interesat, s-a documentat, a vorbit și s-a întâlnit cu mulți oameni care fac distilate și, până la urmă, a făcut un Chardonnay în condiții speciale, nu mă întreba, că nu știu, am înțeles că trebuie să aibă anumite caracteristici, că trebuie trimis cu tot cu drojdie… L-am distilat și pot să zic că e foarte bun.
Great Hill Music Club, gândit pentru un public tânăr
Wines of Romania: Și ajungem la proiectul tău de suflet, știu că-l aveai în minte de cel puțin doi ani… sau chiar de la început, pentru că la Great Hill Cotroceni nu prea era loc de muzică…
Marcel Vulpoi: La Cotroceni am avut cel mai mult un țambal, o vioară și o chitară, atât. Apoi, la Palatul Bragadiru, este un alt tip de evenimente. Și mă gândeam la nișa noastră, „wine, art, food, music – the guilty pleasures in life” este un slogan pe care încerc să-l aplic ad litteram… Revenind, am observat că tinerii se simt cam stingheri la Palat, pentru că sunt evenimente de o anumită ținută, de un anumit nivel și, de ce să nu recunoaștem, la un anumit cost. Și se simțea nevoia unui loc unde lumea să se simtă mai bine, mai confortabil, să se improvizeze, să fie mai pentru tineri, pentru oamenii între 20 și 35 de ani, în cele din urmă.
Wines of Romania: Păi, se spune că tinerii nu sunt interesați de vin…
Marcel Vulpoi: Așa am zis și eu, inițial, la Great Hill Wine Bar-ul din Cotroceni mă așteptam să vină oameni de 50-60 de ani. Ce să vezi, m-am înșelat! De la 30, până spre 40, cu indulgență, dar dacă vrei să vezi oameni sub 30… Mergi în Nuba, în Loft și alte locuri cu specific similar. Și am zis să încercăm și asta, așa că am ajuns să deschidem The Great Hill Music Pub, unde ținta este să avem în fiecare seară alt tip de eveniment. Adică marțea – muzică clasică, miercurea – jazz, joia este jam session… Mai mult, era nevoie de o locație care să nu te copleșească, ai văzut cum te simți la Palatul Bragadiru, dacă ești mai sensibil… Și am mutat totul spre zona de tineri, inclusiv tablourile, o să vezi că e artă modernă, sunt foarte diferite față de cele de la Great Hill. Jos sunt două camere, pentru grupuri mai restrânse, dacă vrei ceva mai privat, sus, la mansardă, e loc pentru 120 de persoane, cu mobilier gândit să stai relaxat, nu cu spatele drept…. Iar vinurile sunt și ele din zona de preț corect, nu mergem cu gamele super premium, ci cu lucruri mai accesibile, la fel și la mâncare. Am avut deja 7-8 evenimente și au fost foarte bine primite.
La Music Club înțelegi cât de important este să ai acces la alternativă
Wines of Romania: Sincer, e o surpriză că ai clienți tineri care caută vin, dar să vină și într-un loc cu jazz și muzică clasică? Nu e prea mult?
Marcel Vulpoi: Wine bar-ul este fix peste drum de Conservator. Și mă gândesc foarte serios să avem o zi pentru studenți, un „student night”, în care să fie și vinul la un preț mult redus. Gândește-te că noi, pe vremea noastră, aveam Club A, Fire, Backstage, aveam o grămadă de locuri unde puteam să mergem. Ei nu au.
Wines of Romania: Mai e o problemă cu cluburile menționate – noi vorbeam, aveam conversații. Acum, în era tiktok, sunt conversații mai scurte, cu mai puține cuvinte, jumătate în engleză, dar e bine măcar să fie. În club nu poți să vorbești, ești privat de interacțiunea personală, nu de îmbogățești social, spiritual, în nici un fel.
Marcel Vulpoi: Pentru că nimeni nu se ocupă de educație. Ideea e să le dai o variantă. Am făcut un experiment chiar acolo, la Music Club. Am mers cu de Ziua Bărbatului la o petrecere cu toți băieții din echipă și am chemat pe cineva să cânte jazz. Când au văzut microfon, instrumente și au aflat că se cântă jazz, mai-mai să se ia cu mâinile de cap. Și am făcut un studiu neprețuit. I-am întrebat înainte să înceapă concertul pe cine ar fi invitat ei, dacă era firma lor. Nicu Paleru, Țancă, BDLP (n.r. Bogdan de la Ploiești)… Nici măcar lăutari. Și asta pentru că aici e accesul ușor, se găsește ușor, e ușor să înțelegi. Și, la concert, 20-30% au ieșit afară, la țigară, 20% stăteau de vorbă între ei, dar restul ascultau, ușor intrigați, și ziceau „bai, dar nu e rău, nu sună rău deloc”. Deci 40% ar asculta și altceva, doar că nu le-a oferit nimeni alternativă. La fel, când au auzit studenții mei că am fost la Procesul lui Eichmann, la Operă. Ei știau că la Operă urlă unii, la fel au zis și copiii mei când i-am dus, dar după ce au fost și-au schimbat părerea. Aici, la Procesul lui Eichmann, vorbim despre o echipă de 170 de oameni, inclusiv actori, ceva extrem de grafic. Este nevoie ca cineva să le ofere accesul, contactul, momentul. Întrebarea este dacă sunt responsabili pentru alegerile lor, când ei au un handicap – lor nu li s-a oferit șansa, nu au nici măcar șansa să afle ce le place.
