O sumă de decizii neinspirate (ne plac eufemismele) poate conduce spre acea stare pe care, din păcate, cei mai mulți au experimentat-o și încă o experimentează. Da, ne referim la acele dimineți în care piticii v-au bătut peste noapte piroane în cap, soarele vă mușcă de retină, un muncitor rău-voitor v-a montat șmirghel pe cerul gurii și pe gât, iar mușchii se simt ca după un cantonament intensiv de canotaj. Da, e mahmureală. Dar ce e mahmureala și de la ce vine?
Deshidratare vs. mahmureală
Recent, am realizat un sondaj pe canalele social media ale Wines of Romania și, după cum era de așteptat, aproape jumătate dintre repondenți au ales deshidratarea ca principală cauză a mahmurelii. Este o credință atât populară cât și parțial justificată. Da, consumul de alcool este, de obicei, însoțit și de deshidratare, așa cum vom arăta în cele ce urmează, însă deshidratarea și mahmureala par să fie simptome separate ale aceleiași cauze, după cu arata un studiu din decembrie 2024, publicat de ScienceDirect.com. Așadar, excesul de alcool provoacă mahmureală ȘI deshidratare, nu doar deshidratare care, la rândul său, să fie responsabilă pentru mahmureală.
În același sondaj, am mai avut câteva opțiuni de răspuns – taninuri, zaharuri și sulfiți, care pot influența, la rândul lor, metabolismul, dar la care ne vom referi în materiale viitoare.
Una trece, alta stă
„Mahmureala este o combinație de simptome mentale și fizice negative care pot fi experimentate după un singur episod de consum de alcool, începând din momentul în care concentrația de alcool în sânge se apropie de zero. (…) Corelațiile pozitive dintre cantitatea de apă consumată și atât severitatea mahmurelii, cât și setea sugerează că deshidratarea și mahmureala sunt efecte secundare care apar simultan după consumul de alcool. În timp ce mahmureala are, de obicei, o durată relativ îndelungată, efectele deshidratării sunt, în general, ușoare și de scurtă durată. Datele din sondaje au relevat că aportul de apă în timpul sau imediat după consumul de alcool a avut doar un efect modest în prevenirea mahmurelii din ziua următoare. De asemenea, cantitatea de apă consumată în timpul mahmurelii nu a fost corelată cu modificări ale severității acesteia sau ale senzației de sete. Astfel, consumul de apă nu s-a dovedit a fi eficient în ameliorarea mahmurelii alcoolice. În ansamblu, aceste date sugerează că mahmureala alcoolică și deshidratarea sunt două consecințe independente, dar care apar simultan, ale consumului de alcool”, se arată în studiul citat.
Cu alte cuvinte, setea se tratează, mahmureala nu.
Coadă la toaletă? Doar la început
Explicația populară a relației dintre deshidratare și mahmureală stă în… coada de la baie. Adică în efectul diuretic al alcoolului, care ar duce la pierdere de apă și de electroliți. În plus, alcoolul „încălzește” (este vasodilatator), iar un alt efect secundar este pierderea de apă și săruri prin transpirație.
Însă, de la experimentele din anii 30-40, până la studiile avansate de astăzi, nu există o corelare între balanța electrolitică și mahmureală, așa cum nici efectul diuretic nu poate fi luat realmente în considerare, pentru că nu apare decât inițial, în primele stadii ale consumului de alcool. Consumul prelungit ajunge, în cele din urmă, anti-diuretic.
În cele din urmă, oalele se sparg în capul unui produs al metabolizării alcoolului, aldehida acetică sau acetaldehida, responsabilă pentru o serie de reacții negative, multe inflamatorii, precum și responsabilă într-o proporție importantă în formarea dependenței.
Nu există remediu pentru mahmureală
De la apă rece la gălbenușuri de ou, de la smoothie-uri de ierburi și legume (picante și sărate) la mixuri savante de aspirine și ibuprofen, „profesioniștii” au tot soiul de recomandări anti-mahmureală. Adevărul este că nu există, încă, un tratament, pentru că nu se știe exact tot ce se întâmplă în procesul de „naștere” al mahmurelii.
Deși alcoolul este una dintre cele mai simple molecule din chimie, faptul că ajunge imediat în sânge, apoi metabolizarea sa, reacțiile acetaldehidei în corp și interacțiunea finală cu alte substanțe ingerate creează un tablou atât de complex încât încă se lucrează intens la descifrarea tuturor amănuntelor. Sunt implicate aici toate organele, de la rinichi și ficat la creier și piele, la toate nivelurile celulare și chiar a veziculelor extracelulare, cele prin care se face transferul de substanțe între celule.
Mai mult decât atât, alcoolul exacerbează efectele secundare ale ibuprofenului, până la un nivel periculos, fiind recomandat ca între consumul de alcool și ibuprofen să existe o diferență de aproximativ 10 ore.
Experiență, moderație și plăcere
Vă recomandăm, în cazul în care doriți să aflați mai multe, de la autorități în domeniu, să urmăriți două episoade ale podcastului Wines of Romania, unul cu dr. Hayat Memiș, cardiolog, și unul cu Diana Vasile, psiholog, despre efectele fizice și psihice, despre adicție și plăcere, consum social sau abuz.
În esență, cu toții vrem să ne testăm limitele. Este important să le descoperim, dar și să le respectăm. O „cantitate optimă” de alcool nu există, în realitate, dar se poate vorbi despre o „stare optimă”. Cei mai mulți aflăm acest lucru la sfârșitul adolescenței, începutul tinereții, dar sunt încă destui care nu înțeleg că mahmureala este, de fapt, reacția negativă a unui corp agresat, abuzat, otrăvit. Cu mâncarea potrivită, compania potrivită, în momentul potrivit, o cantitate moderată de alcool poate fi un bun liant social, un mic dezinhibitor necesar, ne poate ajuta să trăim momente plăcute, însă orice exces cauzează daune ireversibile întregului corp.
Cu alte cuvinte, închinăm un pahar de vin în cinstea moderației!
