În acest weekend, pe 15 și 16 noiembrie, Sala Constantin Stoicescu a Facultății de Drept a Universității București a găzduit cea de-a IX-a ediție a „Conferinței de Proprietate Intelectuală”. În prima zi, unul dintre paneluri s-a concentrat pe o temă extrem de actuală pentru industria vinului din România: „Dreptul viei și vinului. In vino veritas: protecția calității și calitatea protecției”. Seria de „Conferințe de proprietate intelectuală” este organizată de Facultatea de Drept a Universității București și de Facultatea de Drept a Universității de Vest, cu sprijinul societății de avocatură Stoica & Asociații.
Un panel de experți
Conferința a beneficiat de prezența a doi experți – distinșii juriști Jean-Baptiste Thial de Bordenave – avocat, Mineral Avocats și președinte al Asociației Internaționale a Juriștilor Vinului și Lionel Lalague – director de afaceri publice și internaționale, BNI, din Bordeaux și Cognac, Franța, care au prezentat un tablou detaliat al legislației și practicii franceze referitoare la etichetare și mențiuni tradiționale, precum și o trecere în revistă a principalelor elemente ce caracterizează protecția consumatorului în contextul actual al digitalizării, sustenabilității și siguranței în materie de sănătate din domeniul vinului și al băuturilor spirtoase.
Societatea Stoica & Asociații a fost reprezentată de avocații Cristiana I. Stoica, partener fondator, ca moderator și de Dragoș Bogdan și Andreea Stoica, co-managing partners, ale căror prezentări au evidențiat aspecte de ordin legislativ și jurisprudențial privind aplicarea reglementărilor din materia denumirilor de origine controlată și de indicații geografice la domeniul vitivinicol, cu exemplificări extrem de utile din jurisprudența CJUE.
O definiție veche, mereu actuală
Deși lumea vinului este complexă, cu instituții naționale și internaționale care se ocupă de reglementarea producției și comercializării vinului, de definirea treptelor de calitate, sau de proprietatea intelectuală și de publicitate, definiția în sine a vinului nu s-a schimbat prea mult din 1889, de la legea Griffe: „produs obținut exclusiv din fermentarea strugurilor proaspeți sau a mustului din struguri proaspeți. Singurul adaos modern la această lege a fost definirea cantității minime de alcool de 8,5% – o precizare devenită importantă în contextul noilor tendințe de pe piață. În plus, începând din 1973, dată fiind definiția oficială adoptată de OIV (Organizația Internațională a Viei și Vinului), nici un alt produs în afară de cel rezultat din fermentarea alcoolică a strugurilor proaspeți nu poate purta denumirea de „vin”.
Deslușirea reglementărilor legale și navigarea printre acestea este esențială pentru o țară precum România, clasată permanent între primii 5-6 producători europeni și primii 15 producători mondiali de vin. Chiar dacă vinul românesc nu este încă un succes pe piața globală, volumul considerabil produs și consumat local, la care se adaugă perspectivele de creștere, fac ca vinul să fie unul dintre produsele locale cele mai importante.
Degustarea juridică – un strop, cât sa avem o idee…
Andreea Stoica, co-managing partner Stoica & Asociații, a invitat participanții la o „degustare juridică”: așa cum într-o degustare se face cunoștință cu cele mai reprezentative vinuri ale crame, urmând ca această cunoaștere primară să fie aprofundată, prezentarea sa despre „Sisteme de protecție a calității vinului” a reprezentat o incursiune în reglementările legale esențiale ale subiectului.
Vinul este o expresie a culturii și tradiției unei țări, un produs viu și natural, cu un important rol de motor economic, nu doar prin vânzări, ci și prin turism și alte zone conexe. Fidel locului în care s-a născut, vinul diferă după condițiile climatice și geografice, nu doar de la un producător la altul sau de la o zonă la alta, ci și de la un an la altul, un aspect care îi conferă unicitate, dar implică și o dificultate în stabilirea unor criterii clare de calitate. Din cele 5631 de Denumiri de Origine Controlată și Indicații Geografice acordate produselor alimentare în Uniunea Europeană, peste jumătate – 2978 – sunt înregistrate pentru vinuri. România deține, în prezent, 34 de Denumiri de Origine Controlată și Indicații Geografice pentru vin, a arătat Andreea Stoica, Managing Partner Stoica & Asociații.
România deține în prezent aproximativ 28.000 de hectare de vie de pe care se produce vin cu Denumire de Origine sau cu Indicație Geografică. În 2023, producția de pe această suprafață a fost de 771.000 de hectolitri, recordul de producție de până acum fiind înregistrat în 2021, când au fost produși 1 milion de hectolitri.
La ce ajută, de fapt, legislația
Definirea vinurilor, a DOC-urilor, IG-urilor și a treptelor de calitate este, dincolo de beneficiile aduse consumatorilor, un instrument esențial în combaterea contrafacerilor, Andreea Stoica amintind doar câteva dintre recentele scandaluri – vinurile de colecție vândute cu 15.000 de euro descoperite în Italia și Franța în 2024, cantitățile uriașe de vinuri marcate Chateauneuf du Pape și Cotes du Rhone, dovedite a fi contrafaceri în 2018 sau cele peste 50 de containere descoperite în Republica Moldova care conțineau vinuri pretinse a fi australiene, dar care erau, de fapt, locale.
Dincolo de definirea vinurilor, Uniunea Europeană are o serie de reglementări legate de organizarea comună a piețelor produselor agricole, de transportarea produselor vitivinicole, de sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie și pentru „definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protejarea indicațiilor geografice ale produselor vitivinicole aromatizate”. Suplimentar, există legislația legată de protecția consumatorului, cea de publicitate înșelătoare sau comparativă, precum și legile care combat concurența neloială.
În mod evident, conferința nu a reușit decât să acopere vârful aisbergului și să indice, cu destulă precizie și mai ales prin exemple clare, complexitatea reală a legislației care reglementează universul vinului – de la cazurile Champagne Sorbet sau Cuvee Palomar la normativele caietelor de sarcini. Contribuțiile vorbitorilor francezi au fost de natură să releve cât de importantă este reglementarea, chiar și cu riscul suprareglementării, atunci când încerci să protejezi un produs prețios, capabil să devină simbol al locului său și un motor veritabil de dezvoltare locală.
