A doua parte a convorbirii cu Cezar Ioan, fondator Vinul.ro si co-initiator al Zilei Nationale a Gastronomiei si Vinului Romanesc, in care se discuta lucrurile de care are nevoie o sarbatoare legala pentru a deveni o adevarata sarbatoare nationala, revenim la problema generatiilor de consumatori si atingem, usor, dilemele legate de succesul vinului Republicii Moldova in Romania.
2 octombrie 2023 – Ziua Nationala a Gastronomiei si Vinului Romanesc
Wines of Romania: Esti, alaturi de Cosmin Dragomir si chef Nico Lontras, initiator al proiectului – devenit lege – Ziua Nationala a Gastronomiei si Vinului Romanesc, pe care o sarbatorim in prima zi de duminica a fiecrui octombrie. Anul acesta chiar pe 2 octombrie… Ce s-a intamplat, din mai 2019, pana astazi? Avem ce sa sarbatorim?
Avem cadrul si cam atat. Am reusit sa obtinem aceasta recunoastere oficiala, cu sprijinul Asociatiei Nationale a Bucatarilor si Cofetarilor din Turism (ANBCT), al lantului de restaurante La Mama, al Academiei de Studii Economice (ASE) Bucuresti si al Guerilla Cooking, prin Alexandru Petrescu.
Au fost cateva evenimente de-a lungul timpului, in Constanta, la Casa Timis din Dealu Mare, in Bucuresti, dar nici pe departe cat sa spunem ca avem o sarbatoare conscrata. Si, sa nu uitam, in doi ani de pandemie ar fi fost si dificil de organizat ceva in acest sens.
Cezar Ioan: Trebuie mandrie ne-AUR-ista
Wines of Romania: Este, totusi, tanara, e nevoie de timp ca sa ajunga la maturitate.
Cezar Ioan: Are nevoie de multe lucruri. In primul rand de organizare, in al doilea – de mandrie. O sa le explic pe ambele. Cand spun organizare, spun ca o sarbatoare, ca sa existe, trebuie asumata. Trebuie ca unele destinatii, si nu vorbesc neaparat de marile aglomerari urbane, ci de locuri ca Eforie, Sovata, Baile Herculane, oricare loc care ar putea profita de aceasta ocazie ca sa isi umple camerele si restaurantele, locuri care ar putea beneficia de o situatie win-win in lumea gastronomiei si a vinului. Se pot consacra drept destinatii initiale, drept primii care intra in trend, care dau tonul. Sunt sigur ca exista deja aceasta audienta, a oamenilor care vor sa se bucure de lucruri autentice, locale, de gusturile invatate de la parinti si bunici, si care si-ar programa o zi-doua pentru o experienta pe larg in gastronomia autentic romaneasca si, evident, alaturi de vinul romanesc.
Si aici ajungem la a doua componenta, de mandrie. Vorbesc despre o mandrie ne-AUR-ista, de una autentica, de mancarea locului, asa cum am invatat-o de la generatiile de dinainte. Da, poate sa fie si o bucatarie a saracului, la o adica, pentru ca am invatat sa ne construim o bucatarie bazata pe resursele disponibile la un anumit moment, dar asta nu inseamna ca nu avem ce sa oferim. Uitati-va la cartea lui Mircea Groza, Zamuri – supe, zupe si nacreli, sunt acolo aproape 200 de retete de ciorbe, de zamuri, si culese doar din Transilvania. Iar noi ce facem? Avem in toate restaurantele din tara aceleasi sase ciorbe si supe, eventual meniul zilei, cu snitel sau ficatei… Ce cauta ciorba radauteana pe malul marii? Si de ce nu gasesti pe litoral piperchi targasiti, placinte dobrogene si toate minunatiile gastronomice locale? Trebuie sa renasca mandria locului, a traditiei locului, altfel nu riscam doar sa pierdem ocazia unei sarbatori a gastronomiei si a vinului, ci sa pierdem traditii gatronomice impoortante. Si, pentru ca e si ziua vinului, marturisesc ca as vrea sa vad ca si producatorii de vin din tara asta devin mandri de ceea ce sunt si sarbatoresc cum se cuvine propriul vin….
Wines of Romania: De ce noi bem vin, iar tinerii nu?
Cezar Ioan: Noi suntem copiii unei generatii care a baut vin, bunicii, parintii nostri au baut vin. Cam disparuse, la un moment dat, dar inca mmai era acolo, in copilaria noastra. Si cand l-am vazut renascand, cu ajutorul fondurilor europene, al fondurilor pre-aderare, exista un reper in amintirile noastre. Si pe acea vreme lipseau cocktailurile – toata treaba asta de cockteilarie, ginuri, mixologia – lipseau. Aveai doar gin tonic, campari orange si ceva brandy cu boabe de cafea, incalzit la lumanare, cam asta era maximum de sofisticare pe vremea aceea. Iar vinul promitea sa devina ceva, altceva, sa aduca niste complexitate, sa solicite o un tip de intelegere, ceva cunostinte. Dar, apoi, celelalte bauturi au venit puternic din urma…
Cezar Ioan: Vinul romanesc abia intra in adolescenta
Wines of Romania: Ai fost martor la trecerea vinului romanesc prin toate etapele, de la renastere pana astazi. Unde ai spune ca ne aflam?
Cezar Ioan: Cred ca suntem undeva intre pubertate si adolescenta. Inceputul, daca-ti aduci aminte, a fost destul de trist. Erau oamenii aia cu costume maro, lustruite, nu era nici o femeie la nici un eveniment, iar evenimentele… Imi aduc aminte cand Cramele Halewood incercau sa faca ceva in mansarda de la sediul lor, vorbim de strada Paris, de buricul targului, ultracentral, sa adune lume care sa le guste vinurile. Si, cu chiu, cu vai, abia veneau oamenii la o invitatie gratuita, li se parea ca sunt betivi daca se prezinta. Despre femei nici nu se punea problema, era cu atat mai riscant sa iti iei eticheta de „betiva”, se scuzau si spuneau ca e o treaba pentru barbati. Ori lucrul asta s-a schimbat, clar si fundamental. Sunt multe femei in vin, si in productie, si in marketing, vanzari, promovare, si in scriitura, comunicare, somelerie, organizare de evenimente. Si, normal, sunt prezente la degustari.
Problema este ca nu reusim sa trecem pragul de 35 – 30 de ani… Hai, sub 35 mai apar oameni la degustari, dar sub 30 doar foarte rar. Si e posibil sa fie problema noastra. Poate nu mai avem limbajul, verbal sau non-verbal, vestimentatia, stilul de muzica nu mai rezoneaza cu ce asculta oamenii sub 30 de ani. Dar industriei de vin abia incep sa-i dea tuleiele… Abia vin primele semne de maturizare, deci as spune ca asistam la intrarea in adolescenta. De altfel, abia au trecut 15 ani, pentru unii, 20 pentru altii… Suntem in faza in care incercam sa ne dam seama ce vrem sa facem, cum vrem sa ne prezentam lumii.
Cezar Ioan: Vinul inseamna si atmosfera, muzica si gastronomie
Wines of Romania: Acum, sincer, ai vedea un Sassicaia cu trapanele?
Cezar Ioan: Poate eu nu. Desi… Am avut o intamplare cu un Masseto absolut ciudata, la un moment dat. Nu a fost alegerea mea, nu as fi facut alegerea asta, dar a luat cineva la noi la masa un Masseto, la 2 dimineata, dupa ce mai gustasem destule alte lucruri, si nu a inteles nimic, nici unul dintre noi… Dar a fost foarte bun dimineata, la omleta. A fost perfect, desi nu e un vin de dimineata. E un mod bun sa te trezesti dimineata, daca ai timp liber… Poate ca cere traditia vin spumant in diminetile de vacanta, dar iti garantez ca nu dai cu piciorul unui Masseto.
Wines of Romania: Si cu ajungem, totusi, la tineri? De ce beau vin moldovenesc atatia tineri?
Cezar Ioan: Revenim la problema de mai devreme – limbaj, haine, muzica… La ora asta (n.r. vezi prima parte a interviului) e Kiseleff inchis, cum spuneam. Dar nu e doar un efort comun al producatorilor, este o cercetare de multi ani, bine aplicata. Moldova nu a intrat in Romania cu vinul. A intrat cu vin, cu muzica si gastronomie, cu festivaluri mari, cu o atmosfera de sarbatoare, cu aerul dionisiac pe care il presupune vinul. Vinul moldovenesc nu inseamna doar Purcari, inseamna Zdob si Zdub, Irina Rimes, Carla’s Dream, inseamna poale-n brau, cozonaci, sarmale…
In curand, o a treia parte a acestui interviu, in care discutam despre ce ii tine pe producatori pe loc, incremeniti in proiect, despre enoturism si nevoia de lecturi de orice fel!
- 📃Articol scris de Radu Rizea
- 📷 Sursa Poze: Cezar Ioan
